Nu mai demult decât toamna anului trecut, înainte de alegerile parlamentare, mulţi dintre prietenii mei îşi construiau cămări pentru a burduşi laptele şi mierea ce urma să curgă după ce USL ajungea la putere. Ca unul care cunosc saloanele de partid, nu doar din spaţiul în care se schimbă perucile şi se cosmetizează chipurile, ci şi din holurile largi în care se plimbă papioane şi tablete, neînsufleţite, am spus cu predicat: “Eu nu vreau să schimb hoţii lor, cu hoţii noştri”.
Iată că acum, odată săvârşit asaltul asupra statului de drept (prin impunerea supraimunităţii parlamentarilor, a încercării de amnistie a borfaşilor, prin legalizarea şpăgilor – primarii şi demnitarii vor putea plăti amenzi dacă fură sub 500.000 de Euro – şi prin reintroducerea scandaloasă în Codul Penal a “probei verităţii”, de fapt o obligare prin lege a jurnaliştilor de a-şi publica sursele, în contradicţie cu toate acordurile internaţionale) poate îmi dau dreptate dacă nu au Orbul găinilor.
Vedeţi de ce vrea Vestul şi Departamentul de Stat coabitare? Imaginaţi-vă cum ar fi arătat România în care nimeni să nu le mai dea peste bot aleşilor, că ar fi instituit furăciunea ca politică de stat, şi şi-ar umple insulele de euroi, nu de tablele de porunci.
Şi acum îi mai întreb pe naivi dacă sunt mulţumiţi de ce li se întâmplă, cum li se pun dijme şi pe purtatul ştrumfilor prin cămările goale de bunătăţi, dar încă pline de speranţe şi nu mă lămuresc deloc de ce nu le răstoarna masa de promisiuni în cap.
Nu pricep de ce nu iese nimeni în stradă să apere statul de drept, ajuns preş la uşa bastarzilor comunişti, ce au pus ghiara din nou pe putere cu ajutorul pitpalacilor liberali, care se mulţumesc cu grăunţe.
Unde e spiritul de frondă?
Românii ies în stradă doar la îndemnul anarhiştilor din legiunile străine?
N-aş vrea ca prietenii mei să îngroaşe rândurile “idioţilor utili.”
Taguri: anarhism, legiuni straine, un an de guvernare, usl