“Există informații că  1400 de soldaţi Spetsnaz  au  debarcat pe aeroporturile Boryspil și Zhulyany din Kiev, îmbrăcați în haine civile și că au de gând să ia uniforme Berkut, ale poliţiei regimului Ianukovici și vor trece la luptă în Maidan,” afirma deputatul Rada Andriy Parybiy , al Partidului Batkivshchyna, conform agenţiei Intellhub, publicată încă din 27 ianuarie 2014. Deputatul mai susţinea, în urmă cu două săptămâni,că agenţii guvernamentali din Ucraina au cerut întăriri pentru că nu pot face valului mare de protestatari. Parlamentarul a raportat  că o serie de protestatari au fost răpiți din spital și duşi în pădure, unde au fost torturaţi şi executaţi. citeşte

Active Watch era nedumerită ce sunt eco-anarhiştii şi a cerut SRI-ului un punct de vedere. Răspunsul, aici.  Nu de puţine ori am scris despre aceste grupări paraşutate în România de mai mulţi ani. Am scris în urmă cu doi ani despre tabăra internaţională  Reclaim the Fields care a avut loc la Roşia Montană. citeşte

Era o după amiază târzie a lui Decembrie 1991. Plecam de la redacția României libere împreună cu Sandi Piekalski, șeful de la foto. În mașină, am auzit știrea că la Moscova se dădea lovitura de stat. Pe loc, am zis “Ne întoarcem.” La Arcul de Triumf, Sandi frecându-și băiețește mâinile, a răsucit de volan. Știa că voi face o nouă revoluție la ziar. Era obișnuit cu stilul meu. Val vârtej am intrat în secretariatul de redacție. Am spus sec “schimbăm primele două pagini.” Cei de la externe erau deja plecați. Nu prea aveam cu ce umple paginile. Inconștiență juvenilă. Încropisem ceva din știrile de la Radio, dând titluri mari. Băcanu nu era în redacție. Mi-e mi se spunea “revoluția în direct.” Pregătit cu foile puține de text, încă nu sosiseră imagini de la Moscova, Corneliu Vlad, apărut de nu știu unde, și-a exercitat funcția de șef de secție. Mi-a tăiat elanul, spunând celor de la paginare că e destul o fotografie cu un bătrân pe prima pagină. Deasupra un tiltul impersonal”Roata lumii se învârte.” Ziarist cu state vechi în presa comunistă, probabil gândea că nu există dezlegare de mai sus. Am murmurat un “țac, țac, țac!” Revenim mâine cu subiecte ample, ne-a spus. Am crezut că turbez. Am ripostat “dar oamenii vor să fie la zi cu informațiile, nu după o săptămână!” Încă era moda bătrânească a știrilor de ieri publicate după două zile. Adică, a celor mestecate deja de presa occidentală. N-am dormit toată noaptea de nervi. A doua zi, cine era certat în ședința de redacție? Eu. Pentru că nu mi-am terminat treaba pe care am început-o. Atunci era să fiu sancționat. A doua zi mi-am pus ideea în cap că trebuie să schimb toată conducerea RL. Și într-o lună am reușit. Dar despre episodul Florica Ichim și crizele ei de isterie, altă dată.

Constantin Vişoianu s-a născut în comuna Urlaţi din judeţul Prahova, în februarie 1897. Provenea dintr-o familie de învăţători. Studiile pe care le-a urmat în ţară, dar şi în străinătate, ar putea să surprindă pe cei care nu ştiu câţi copii din familii modeste, dar dotaţi intelectual, au beneficiat de sistemul de burse existent în Regatul României. Atât pentru şcolile din ţară, cât şi pentru cele europene. După ce a studiat la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, şi-a luat doctoratul în drept la Paris. A profesat avocatura, după care a fost remarcat de către Nicolae Titulescu şi promovat consilier tehnic la Liga Naţiunilor, expert la Departamentul pentru Limbi şi Naţionalităţi de la Geneva.

citeşte