mariusghilezan.ro

Pentru că e un om lipsit de caracter, pentru că nu are principii, pentru că nu a venit cu nicio strategie de salvare a ţării, pentru că nu are abilităţi de lider, pentru că nu s-a copt în arena politică, pentru că nu a ţinut niciodată post şi nu s-a dus la biserică, pentru că prea se văd umbrele din spatele acţiunilor sale, pentru că nu a trecut proba caracterului, pentru că nu ştie jocul în echipă, pentru că e devreme la pupitru, când trebuia să fie târziu în pat, Victor Ponta, omul din fruntea PSD poate fi decretat, lesne, un valet al sistemului*. Nu de imberbul politic mă tem, ci de veşnicia sistemului care regenerează, precum hidra, prin nevertebrate ca el!

Victor Ponta e de capul lui, cum sunt eu staroste la Athos.

*sistem (pentru cei care nu ştiu încă termenul) = aceea structură care nu a plecat niciodată de la putere, doar s-a metamorfozat. E formată din foşti profitori ai sistemului ceauşist, de securişi, ofiţeri ai serviciilor secrete, oameni şantajabili şi şantajişti care controlează sfera acţiunilor publice în funcţie de interesul lor.

Întâlnire-surpriză între Elena Udrea şi Prinţul Charles,  titrează Evz.ro. Nimic nu e suprinzător în politică. Anumite sfere de putere sunt interesate de cultivarea bunelor relaţii cu Prinţul Charles, mai mult decât cele de conservare şi protejare a patrimoniului din Transilvania. Am mai scris, un pamflet: Cum îşi vor apăra românii ţara de pretenţile coloniste ale Prinţul Charles? Cine, ce urmăreşte de fapt?

În spate e o strategie cu bătaie lungă. Cine ghiceşte, un loc în blog-roll-ul meu primeşte!

Un titlu din Adevărul mi-a sărit în ochi. Monarhia nu mai are cum să salveze România, dar rămâne un reper la Timișoara. Culmea că în coloanele sale eram citat şi eu. Mi-am zis că ziaristul Ştefan Both a rupt din context. Dar citind cu atenţie, mi-am dat seama că prietenul meu de-o viaţă, Marcel Tolcea, a comis o ireverenţă faţă de Coroana Română. citeşte

Opoziţia Proiectului Roşia Montană a mai bifat un eveniment: Conferinţa Internaţională Roşia Montană în istoria universală. Şi la români, ca şi la alţii, când nu ai o o soluţie faci un comitet. Pentru a se legitima, organizatorii români au adus la Cluj ICOMOS, o instituţie mondială a arhitecţilor care se ocupă de conservarea patrimoniului, un fel de Calypso a lui Jacques-Yves Cousteau. citeşte

foto: Times New Roman

Patronul lui Poli a decis, printr-un nou hiatus caracterial, să nu trimită pe teren, în Colentina sa natală, jucătorii de valoare. Asta ca să se răzbune? Pe cine? Pe cei care i-au facilitat ieşirea din anonimatul pestinenţial al datoriilor neplătite şi urcarea în agora unui suflet colectiv? Am mai spus-o şi o repet. Ca unul care am contribuit la urcarea sa din schela Jafo în loja cavalerilor, pot spune că lui Marian Iancu i-a expirat viza de Timişoara. Trebuie dat afară. Sigur după ce i se va rambursa partea lui, la valoarea dată de piaţă şi în urma unui riguros audit financiar. citeşte

foto: Blogopolis

Citind volumul de povestiri Sînt o babă comunistă! – pe care nu-l consider roman –, am înţeles lesne succesul acestuia la publicul occidental. „Experimentul de mentalitate” început de Dan Lungu cu Raiul găinilor continuă şi aici. Autorul nu face altceva decât să transcrie un univers şocant (lumea în comunism) pe foile veline ale capitalismului. Şi îi iese al naibii de bine. citeşte

Patru tulnicărese şi un scriitor au poposit în faţa Catedralei din Timişoara pentru a aduce un omagiu eroilor revoluţiei. Cei cinci pleacă spre Paris pentru a cere autorităţilor franceze repatrierea osemintelor lui Constantin Brâncuşi. Acţiunea seamănă cu încercarea unor cimpoieri de repatriere a rămăşiţelor pământeşti ale lui Richard Inimă de Leu.Noi nu ştim unde sunt osemnitele lui Iuliu Maniu şi plecăm să le luăm francezilor un simbol…. Ne place sau nu ne place, statul român i-a dat sictir “decadentului artist”. Odihneşte prea bine în Père–Lachaise. Acolo e mai aproape de Universalitate.

“Regele, intr-un jeep US Army, coborând treptele Peleşului. Astăzi poza ar fi fost pe prima pagină a ziarelor şi deschidea buletinele de ştiri… (Într-o altă Românie n.a.) Cum ar comenta presa de azi, poza de mai sus?…Mondenul din 1944… este întrebarea prietenului meu de-o viaţă Dan Negru. Dane? Ce puţini eram atunci şi ce mulţi am rămas…

A trecut şi 11.11.11 şi nu s-a întâmplat nimic. Văd că feudalismul  că mai bântuie printre noi. Telespectotorii de tip “Zero tv” se aşteptau la Apocalipsă. Cică 11 reprezintă intrarea răului în iad. Dacă în evul mediu, poporul român se conducea după cifre care criptau destine, nu înţeleg de ce azi mai există public pentru acţiuni oculte. Am supravieţuit fatidicei fixaţii colective 11.11.11 şi viaţa curge normal. Nici cutremure, nici sfârşitul lumii, nici răscoala mărilor. Dumnezeu nu-şi stabileşte deciziile după voinţa “Ocultei mondiale.” Azi, pentru a nu ştiu câta oară, am înţeles că puterea lui Dumnezeu este impredictibilă.  citeşte

carte în pregătire

(lansare 2012)
“Nu mi-am dorit nici să fiu prim-ministru, ministru sau preşedinte de adunări leguitoare, ori preşedinte de republică. În ceea ce priveşte ocuparea demnităţilor publice, las drum liber tutoror oamenilor care se consideră apţi să facă faţă unor obligaţii şi unor sarcini destul de grele”

Cei care îşi aduc aminte de alte vorbe memorabile au la dispoziţie pagina de facebook. citeşte

În fiecare an la 11 noiembrie închinăm gânduri pioase celui care a fost simbolul moral al României, Corneliu Coposu.

Din stânga la dreapta: Bogdan Ficeac, Roxana Badralexi, Corneliu Coposu, Roxana Iordache, Marius Ghilezan, Pavelescu, octombrie 1995, Ambasada Franţei din Bucureşti, când Seniorul a primit Legiunea de Onoare. Foto: Sandi Picalski. citeşte