Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a înzestrat cu suflet. Iisus, fiul Domnului pe pământ, a confirmat puterea divină. Apostolii l-au mărturisit, iar clerul a creat religia. De două mii de ani oamenii se închină şi se adună în biserici pentru a-l venera pe Atotputernic. În numele Domnului şi în puterea rugăciunii, unii s-au vindecat individual, dar niciodată colectiv. Tot în numele Tatălui şi al Fiului s-au pornit cruciade şi Biserica a creat cea mai oribilă instituţie a evului mediu, Inchiziţia. Pământenii îl iubesc diferit pe Dumnezeu şi de aici răsturnarea liniştii naturii. Prelaţii îl învaţă pe credincios să fie supus, niciodată să devină savant. Omul simplu este pus să se închine la icoane şi să pupe moaşte. Biserica a inventat puterea simbolului. De la vechii părinţi s-au inspirat naziştii şi comuniştii, care au ridicat stindardele de luptă în numele unui ideal criminal. Ce legătura are asta cu fotbalul? Dacă te interesează comparaţia, mergi mai departe. Ce-am înţeles eu din victoria de sâmbătă contra Ripensiei cu scor de tenis: 6-2? Simple gânduri… citeşte
Banat Republik
În urmă cu 25 de ani eram un om în mulţime. De la Balconul Operei din Timişoara, George Şerban citea “Proclamaţia de la Timişoara.” Toate speranţele noastre erau cuprinse în paragrafe simple. Revoluţia română avea în sfârşit un program. Românii nu ne-au înţeles. Ne-au insultat, ne-au stigmatizat şi ne-au izolat. Noi voiam Vestul, ei doreau altceva. Cine a biruit în meciul dintre est şi vest? citeşte
Fuzzy OMV-ita aricească
În urmă cu o lună, Marian Furcelea, un copil de nouă ani, îşi pierdea viaţa lângă o sondă OMV-Petrom, aflată chiar în satul Ariceşti, judeţul Prahova. Urmăriţi aici excepţionala investigaţie a jurnaliştilor de la Observatorul local. Sigur că subiectul nu a ocupat spaţii largi în media comercială, de frica de a nu pierde publicitatea PETROM. Astăzi se organizează un protest de solidaritate cu victima în Piaţa Universităţii. Compania austriacă OMV a reacţionat cum se poate mai rău, prin tăcere, dar ce tăcere culpabilă… citeşte
Văru Jan anunţă sfârşitul liberalismului
Întotdeauna m-am întrebat de ce se duc bătălii interminabile prin sediile PNL pentru posturi de miniştri sau şefi de deconcentrate? Ce om zdravăn la cap îşi dă un post de manager la o firmă bună pe un salariu mult sub cinci sute de euro la stat? Iată că răspunsul vine ca la ping-pong de la Varujan Vosganian, “liberalul” care de-o viaţă trăieşte prin stipendii de la stat. Văru Jan anunţă sfârşitul liberalismului. citeşte
După Minsk şi Budapesta 2015, România are o singură cale…
Cunoaştem efectul reuniunii la vârf Churchill-Stalin-Roosvelt din Casa cu lei de la Ialta din februarie 1945, dar nu ştim ce a discutat Merkel, flancată de Holland, la Minsk, cu ţarul Putin. Acordul de dezarmare din estul Ucrainei nu funcţionează. Continuă agresiunea şinelor tancurilor ruseşti. Vladimir Putin este primit triumfal la Budapesta, asta după ce Viktor Orban trage o vizită fulger în Serbia. După victoria Syrizei din alegerile din Grecia suntem mai izolaţi decât oricând. citeşte
Fyuse, rivalul Facebook, are un tată român
Când va creşte mare, Fyuse, noua reţea de socializare, bazată pe imagini 3D, nici nu va mai ţine minte că ea a fost născută din mintea unui român. După ce a obţinut premiul “Robotics and Automation Society Early Career 2013”, Radu Rusu, absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din Cluj, a reuşit să convingă doi mari investitori americani să-i finanţeze proiectul a noi lumi digitale, cum o numeşte el. citeşte
Despre bătrânescul obicei de-a da sfaturi tinerilor
Parcurg des scrierile confratelui Lucian Mândruţă. Textul său e pufos, asezonat cu drajeuri de umor, uşor de mestecat. Pe alocuri calofil, dar plăcut dilematicilor, scrisul său e asemenea unui macramé pus peste elefanţii de porţelan din bibliotecile românilor, obişnuiţi să cumpere cărţi mai mult pentru etichetă, decât pentru hrană spirituală. citeşte
Lugojul – o probă a ideii că inteligenţa se moşteneşte
Prin reportajul din noua emisiune “Aventura urbană” de pe TVR, Cătălina Filip Coapşi a reuşit să pună şarful obiectivului asupra oamenilor unui burg cosmopolit, pe care, din fericire, noua autostradă Răchita – Timişoara, îl va scoate din circuitul rutier şi-l va aşeza duhovnic patriarhal într-o crofnă a tradiţiei, departe de potca turbodieselelor şi mai aproape de pastelul sonor al corului lui Tiberiu Brădiceanu şi al memoriei lui Bela Lugosi, nedrept poziţionat de potpuriul wikipedia drept: “famous american-hungarian actor”.
Pana lui Tolo, mai tare decât pumnul lui Bute
În sport ocaziile se răzbună. În politică li se spun trenduri. În penal, prezumţie de nevinovăţie. Printr-un comunicat al instituţiei conduse de Laura Codruţa-Kovesi, se anunţă cererea formulată Camerei Deputaţilor de începere a urmăririi penale a Elenei Udrea.
Colegul nostru Cătălin Tolontan a fost primul român care a sesizat ilegalitatea Galei Bute din iunie 2011 de la Romexpo, când Elena Udrea, ministru fiind, i-a atribuit prin încredinţare directă contractul de promovare lui Rudel Obreja, care prin firma sa S.C. Europlus Computers S.R.L. a încasat suma de 8.116.800 lei ( 1,8 milioane de euro) de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, pe motiv de promovare a brandului turistic România. Mai mult, Elena Udrea a încercat să deconteze din Programul Operaţional regional, finanţat din Fundurile Europene. În zadar i-au spus specialiştii de achiziţii că e ilegal, ea a insistat. Autoritatea de Managment, responsabilă cu gestiunea banilor europeni, nu a fost de acord să-i plătească aceşti bani pe motiv că evenimentul sportiv nu se încadra în liniile de finanţare. Pe vremea aceea, Elena Udrea credea că e însăşi legea. A dispus plata serviciilor în valoare de 8.116.800 lei către firma lui Obreja din fondurile ministerului. Pentru că la acea vreme Bute avea o mare cotă de imagine, Rudel Obreja a încheiat un contract de 10.1785.168 de lei cu ministerul. Pentru că nu şi-a primit toţi banii Elena Udrea a apelat la surse private.
M-am numărat printre cei care am huiduit-o copios pe Elena Udrea atunci când i s-a mulţumit de pe scenă. Ea a încercat un transfer de imagine. Obrazul subţire cu cheltuială se ţine, iar acum urmează decontul judiciar prin începerea urmăririi penale.
O lecţie e clară, nimeni nu e Dumnezeu etern, doar un rege sau împărăteasă de moment. De aici derdeluşul e deschis duduii să se dea de-a dura, fără să mai strige URA.Recitiţi articolul: Bani, firme şi politicieni. reţeta secretă a Galei Bute.
Ce am înţeles din autodenunţul Duduii de la Cotroceni?
«Do I feel lucky?’ Well, do ya, punk?» / Trebuie să-ţi pui o singură întrebare: «Te simţi norocoasă?» Ei bine, te simţi norocoasă, ticăloaso?” Aşa s-ar putea parafraza celebra replică a comisarului din filmul Dirty Harry după autedenunţul duduii scăpate din bordelul politicii româneşti. În cinismul nostru de judecători de rezervă, ca moşii din Muppets Show, am putea striga: Lăsaţi-o să vorbească pentru că scuipă tot!
Ce am înţeles din acest Naşul redivivus, în regie românească, este că Partidul, Securitatea şi centura au condus şi după revoluţie România. citeşte
Un film din care românii nu vor pricepe nimic
După trei ateliere despre “egalitatea de şanse” pentru promovarea drepturilor femeilor, la recomandarea unui coleg, tot trainer ca mine, m-am aşezat la un film. The Imitation Game, cu noul star al cinematografiei engleze Benedict Cumberbatch. citeşte