mariusghilezan.ro

Prin reportajul din noua emisiune “Aventura urbană” de pe TVR, Cătălina Filip Coapşi a reuşit să pună şarful obiectivului asupra oamenilor unui burg cosmopolit, pe care, din fericire, noua autostradă Răchita – Timişoara, îl va scoate din circuitul rutier şi-l va aşeza duhovnic patriarhal într-o crofnă a tradiţiei, departe de potca turbodieselelor şi mai aproape de pastelul sonor al corului lui Tiberiu Brădiceanu şi al memoriei lui Bela Lugosi, nedrept poziţionat de potpuriul wikipedia drept: “famous american-hungarian actor”.

Lugojul, pe drept numit capitala culturală a Banatului, nu ar trăi fără sistolele dependente de viaţa ultras a Henrietei Szabo, fără povestirile lui Cristian Ghinea (omul care scrie mai mult decât respiră), fără biblionetul Adrianei Weimer şi nelipsitului ei aparat de filmare, fără reflexelogia epistemiologică a agentului de influenţă Radu Paraschivescu, fără delicateţea intelectuală a profesoarei Simona Avram, fără spiritul nervosa a Ellei Iakab, fără esthablishmentul promonarhic creat de Dan Haica la  English Pub, unde scriitori de renume poposesc adesea pentru lansări de carte sau întâlniri cu cititorii. Am mai scris despre Prinţesele mele lugojence.

M-am întrebat de multe ori de unde provine numele de Lugoj. Vasile Maniu susţine că ar deriva de la latinescul lucus (pădurice de baltă). În perioada cronicarului maghiar Anonymus  se vorbea despre existenţa unei cetăţi. Unii istorici şi lingvişti arată că ar proveni din slavonescul lug sau luh (luncă, pădure de mlaştină). Deci lug, prin adăugarea sufixului -os ne conduce la realizarea toponimică Lugos, care a suferit transformări în epoca contemporană, ajungând la Lugoj. După opinia recentă a lui Simion Dănilă, numele topic (pronunţat local Logoj) ar proveni de la logoj, pluralul lui logoz, dublet bănăţean pentru rogoz (nume de plantă erbacee, care creşte prin mlaştini şi locuri umede, folosită la împletitul rogojinilor şi uneori la acoperirea caselor de la ţară). Publicistul Cristian Ghinea de care mă leagă o amiciţie mai veche, mucalit cum îl ştiu, spune că vine de la Logos (lat. cuvânt). Anglofonii zic că lugos este întruchiparea dumnezeirii din pantenoanele antice. Oricum ar fi, Lugojul face parte din sufletul meu.

Deasupra de oamenii frumoşi ai locului stau clădirile, armonios proiectate în cadranul emisiunii. Casa Dan, Muschong sau Nepbank, Casa Ternovits, Palatul Justiţiei, Casa Verteş, casa Klein, Teatrul Municipal, Palatul Institutului de Credit, Şcoala de fete „Notre Dame”, palatul Greco-catolic „Sf. Vasile cel Mare”, Palatul Bejan sunt doar câteva mărturii istorice ale măreţiei imperiale a unui oraş crăiesc. Lăcaşele de cult ale diferitelor confesiuni formează o cruce perfectă, considerată de Patricia Ghemeş a fi sursa protecţiei energetice şi a energiei pozitive care ocroteşte Lugojul.

În Lugoj învaţă şi creşte mare Simina, nepoţica adorată de tatăl meu.

Eclectismul locului este o prozodie vizuală a multiculturalismului bănăţean, acolo unde am învăţat de mic înţelesurile trainice a vorbei maghiare : “oki nyelve tutti annyi ember vagy”. Lugojul este un oraş inteligent. La fel ca profesorul Sarafoleanu, cred că inteligenţa se moşteneşte. De pe malurile Begheiului, din adormirea iniţiatică a sălcilor plângătoare şi din casele aşezate la milimetru echer şi compas, au plecat să încânte, să dirijeze, să judece şi să distreze lumea Traian Grozăvescu, Coriolan Brădiceanu, scorpionii satirici Ioan Şepeţian şi Victor Bârlea, Béla Lugosi, Paul Dan, lugojeanul care i-a învăţat pe japonezi arta pianului, Ladislau Darida, solist al Orchestrei Simfonice din Toronto, episcopul romano-catolic Traian Valeriu Frenţiu, ucis de bestiile comuniste la Sighet, chiar şi partriarhul Daniel şi controversatul Iosif Constantin Drăgan.

Nu-i român ca bănăţeanul,

Bănăţean ca lugojanul,

Lugojan ca Brediceanu.

De pe Câmpia libertăţii, Eftimie Murgu a pornit mişcarea paşoptistă. Fără banii lugojenilor Traian Vuia nu ar fi putut ridica prima pasăre metalică spre cer. Fără sprijinul financiar al lugojanului Cornel Petrasievici, prietenul de-o viaţă a lui Corneliu Coposu, mulţi tineri nu şi-ar fi putut face şcolile în străinătate (Deloc o ciudăţenie a locului, primarul PSD al oraşului s-a ocupat mulţi ani de fundaţia renumitului medic, plecat la Domnul departe în SUA), fără banii bisericii ortodoxe din localitatea bănăţeană Ion Vidu nu şi-ar fi desăvârşit cariera. Cu asemenea pastori spirituali, future in the past îşi are nu numai sens gramatical, ci şi busolă spre devenire. Pentru a fi inteligent trebuie să creşti într-o matcă spirituală, să ai părinţi educaţi, profesori dedicaţi, o linişte patriarhală, un teritoriul multicultural şi un ţinut de poveste. Lugojul îndeplineşte toate cerinţele pentru a putea fi burgul inteligenţei româneşti de mâine. Port o pioasă amintire lui Constantin Buiciuc şi lui Ioan Ardelean, scriitori care mi-au apreciat şi publicat crâmpeie din opera mea.

Promit că prima tabără de creative writing o voi face la Lugoj. Sper să mă pot ţine de promisiune.