Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Despre bătrânescul obicei de-a da sfaturi tinerilor

Parcurg des scrierile confratelui Lucian Mândruţă. Textul său e pufos, asezonat cu drajeuri de umor, uşor de mestecat. Pe alocuri calofil, dar plăcut dilematicilor, scrisul său e asemenea unui macramé pus peste elefanţii de porţelan din bibliotecile românilor, obişnuiţi să cumpere cărţi mai mult pentru etichetă, decât pentru hrană spirituală.

I-am citit epistola: Dragă tinere intre 20 si 35 de ani. Nu mai sunt la vârsta încorporării. Deci, nu mi-s în target, vorba tinerilor din multinaţionale. Şi eu am scris despre hipsteri şi despre plăcerile lor oculte de-a lovi petul de asfalt, la îndemnul vreunui Voldemort de pe the Fifth Avenue. Dar la mişto. Nu mi-am permis iniţiatica poziţie a lotusului, nu sunt în măsură de a da sfaturi. De multe ori sunt mai nebun decât cei de-o seamă cu vârsta nebuniei. Îmi plac jocurile drăceşti, spiritele vindicative, nealinierile, ştiu – asemenea multor cititori ai lui Gustav le Bon – că mulţimea devine eroică în slujba vreunui ideal. Dar cine construieşte acest ideal? În nici într-un caz Lucian Mândruţă. Pe vremea când noi construiam fărâme din viitorul european al acestei ţări, el ridica la rang de profet un bumerang al istoriei nevrute: Silviu Brucan şi o cobora în adâncurile ude ale confesiunii pe Norica Nicolai, suflecată pân’ la gât udată, pân’ la nas ‘spumată, în piscina de minunea tembeliziunii.

Îl înţeleg pe Lucian Mândruţă. El  nu l-a cunoscut pe Octavian Paler, deci poate a-i înţelege mai greu vorbele: “înainte de-a judeca lumea, mă judec pe mine.” Nu-mi permit să fiu înţelept. Pentru a fi înţelept trebuie să ai creierul odihnit şi milionul de cărţi citite. Nici eu, nici Lucian nu le avem.

Din mesajul său către tineri înţeleg că dă semne de bătrâneţe. Îmi aduc aminte, copil fiind, cum fugeam ca de foc de la poveştile bunicilor, când iar începeau să vorbească despre front. Ei judecau eroic, dar n-au fost decât învinşii istoriei.

N-aş vrea să-l ardeţi în Crematoriu pe colegul de la Pro tv. El suferă de sindromul vedetei. Când divele îşi schimbă la ore de vârf şi de audienţă silicoanele, Lucian Mândruţă mai dă cu băţul în baltă, just in case, învârtoşat doar de stăpânul său, Marele Vrăjitor, numit Rating.

 

Taguri: ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.