Parcurg des scrierile confratelui Lucian Mândruţă. Textul său e pufos, asezonat cu drajeuri de umor, uşor de mestecat. Pe alocuri calofil, dar plăcut dilematicilor, scrisul său e asemenea unui macramé pus peste elefanţii de porţelan din bibliotecile românilor, obişnuiţi să cumpere cărţi mai mult pentru etichetă, decât pentru hrană spirituală.
I-am citit epistola: Dragă tinere intre 20 si 35 de ani. Nu mai sunt la vârsta încorporării. Deci, nu mi-s în target, vorba tinerilor din multinaţionale. Şi eu am scris despre hipsteri şi despre plăcerile lor oculte de-a lovi petul de asfalt, la îndemnul vreunui Voldemort de pe the Fifth Avenue. Dar la mişto. Nu mi-am permis iniţiatica poziţie a lotusului, nu sunt în măsură de a da sfaturi. De multe ori sunt mai nebun decât cei de-o seamă cu vârsta nebuniei. Îmi plac jocurile drăceşti, spiritele vindicative, nealinierile, ştiu – asemenea multor cititori ai lui Gustav le Bon – că mulţimea devine eroică în slujba vreunui ideal. Dar cine construieşte acest ideal? În nici într-un caz Lucian Mândruţă. Pe vremea când noi construiam fărâme din viitorul european al acestei ţări, el ridica la rang de profet un bumerang al istoriei nevrute: Silviu Brucan şi o cobora în adâncurile ude ale confesiunii pe Norica Nicolai, suflecată pân’ la gât udată, pân’ la nas ‘spumată, în piscina de minunea tembeliziunii.
Îl înţeleg pe Lucian Mândruţă. El nu l-a cunoscut pe Octavian Paler, deci poate a-i înţelege mai greu vorbele: “înainte de-a judeca lumea, mă judec pe mine.” Nu-mi permit să fiu înţelept. Pentru a fi înţelept trebuie să ai creierul odihnit şi milionul de cărţi citite. Nici eu, nici Lucian nu le avem.
Din mesajul său către tineri înţeleg că dă semne de bătrâneţe. Îmi aduc aminte, copil fiind, cum fugeam ca de foc de la poveştile bunicilor, când iar începeau să vorbească despre front. Ei judecau eroic, dar n-au fost decât învinşii istoriei.
N-aş vrea să-l ardeţi în Crematoriu pe colegul de la Pro tv. El suferă de sindromul vedetei. Când divele îşi schimbă la ore de vârf şi de audienţă silicoanele, Lucian Mândruţă mai dă cu băţul în baltă, just in case, învârtoşat doar de stăpânul său, Marele Vrăjitor, numit Rating.
Taguri: Lucian Mândruţă, tineri la oaste
