Cunoaştem efectul reuniunii la vârf Churchill-Stalin-Roosvelt din Casa cu lei de la Ialta din februarie 1945, dar nu ştim ce a discutat Merkel, flancată de Holland, la Minsk, cu ţarul Putin. Acordul de dezarmare din estul Ucrainei nu funcţionează. Continuă agresiunea şinelor tancurilor ruseşti. Vladimir Putin este primit triumfal la Budapesta, asta după ce Viktor Orban trage o vizită fulger în Serbia. După victoria Syrizei din alegerile din Grecia suntem mai izolaţi decât oricând.
Budapesta nu renunţă la pretenţiile ei imperiale, cum nici noul ţar la planul de expansiune ale lui Petru cel Mare.
Ştim de Novoia Rossia (proiect de redobândire a influenţei asupra Moldovei, Bulgariei şi Serbiei), dar şi că Orban vrea un autocratism neoliberal. Numai surzii nu au auzit de planul de denunţare a Tratatului de la Trianon şi de acţiunile pe care le pregătesc maghiarii din toată lumea pentru 2019.
Ce vor face? Se vor intensifica acţiunile extremiste din Covasna, Hargita, iar agenţii de influenţă ai Moscovei vor acţiona prin singurul culoar disponibil şi uşor penetrabil Biserica ortodoxă.
Chiar dacă majoritatea ofiţerilor sunt filoamericani, SRI-ul trebuie reorganizat.
Armata Română e demotivată. Trebuie rapid un plan de acţiune. CSAT-ul e condus de omul de care se leagă multe speranţe ale românilor.
În actualele condiţii de înzestrare, ruşii pot ajunge, conform aprecierilor analiştilor militari, în 24 de ore până la Iaşi, iar până la activarea articolului 5 din Tratatul NATO, cel care se referă la dreptul la apărare colectivă, care stipulează că “Un atac asupra unuia sau a mai mulţi membri NATO va fi considerat ca fiind un atac împotriva tuturor membrilor, aşa cum prevede Carta Naţiunilor Unite”, mai trec alte 24 de ore, iar de abia în alte 48 de ore ajung din Mediterană puşcaşii marini. În actualele situaţii Bucureştiul poate fi ocupat în cel mult o sută de ore. Ce facem?
De la nesuferitul de Churchill (nessuferit pentru că ne-a trădat la Ialta n.a.) am învăţat ca în momentele de derută să punem mâna pe cartea de istorie şi să citim. Între un whisky şi un trabuc fumat cu lordul Beaver, Winston (care nu era pachet de ţigări) spunea că nu are timp să se gândească la strategii. El caută greşelile istoriei.
Atunci să citim şi noi:
“Pe plan intern ne găsim într-o anarhie încă necunoscută în istoria noastră modernă, care ne ameninţă viitorul. Sutem conduşi, fără vrerea noastră, de un guvern nereprezentativ, care nu se bucură de încrederea poporului, dar care acţionează în numele lui. Pe plan extern, suntem ameninţaţi în insăşi fiinţa noastră naţională. Nu putem conta pe niciun ajutor. Din trei direcţii, vecinii revanşarzi ne pândesc ca să ne smulgă părţi însemnate din ţară. În loc de a urmări solidaritatea şi coeziunea naţiunii, se procedează la o criminală vânătoare a valorilor noastre naţionale. (…) Trebuie să rămânem fideli aliaţilor noştri tradiţionali. Anglo-saxonii pot pierde bătălii, dar nu vor pierde războiul”(Iuliu Maniu, ianuarie 1940), din volumul Corneliu Coposu-file dintr-un jurnal interzis. “
Taguri: #ucraina, corneliu coposu, Iuliu Maniu, minsk, nato, romania, sri, viktor orban, vladimir putin, Winston Churchill, Yalta
