În fiecare an în ziua de 30 decembrie mă cuprinde o tristeţe înfrigurată. Stând la cald, mă revolt cum cozile de topor ale Moscovei fac casting la ore de vârf vorbind despre “binefacerile” crivăţului poreclit Republică. Este ziua în care un grup de kominternişti au instaurat un regim nelegitim până azi. citeşte
De la idiotul util, la prostul convenabil
Luna este o femeie de la ţară. Suficient de proastă pentru a nu realiza disconfortul. Citeşte Biblia, crede că e altfel decât celelalte dacă ia Xanax. Schimbă trei bărbaţi. Cum reuşeşte să pară o mamă bună? Aflaţi din cartea scriitoarei Ioana Bogdan, apărută recent pe Buchiseala.ro. citeşte
De la fotografii de nuntă, la premii internaţionale. Povestea lui Willy Foo
Toţi se pricep să facă fotografii la nunţi şi la botezuri, dar puţini pot să dezvolte din asta un business. Ţi s-a întâmplat să fii avut o petrecere şi să nu primeşti pozele nici după două luni de la fotografii tocmiţi? Eu ştiu vreo şase cazuri. În acelaşi timp cunosc fotografi care se vaită că nu obţin bani de pe munca lor. La PNŢCD e unul Cicerone care vine cu pozele după vreo zece ani, când ai şi uitat de eveniment. citeşte
Nimeni nu moare din credinţă
Sunt sigur că am venit pe lume târziu
trebuia să fiu atunci, în gară la Sinaia,
să le împotrivesc artileria mea de brazi
– care nu se frâng niciodată –
sovieticilor din comânduire
când i-au dictat, lui, Regelui,
paşli. citeşte
De la Pro Democraţia, la Pro Ponta
Spoturile creativilor de la Leo Burnett, care deşi nu au experienţă electorală, pot deveni virale datorită glumiţei ca replică dată hipsteristei care purta tricoul cu: “mă p..ş pe el de vot”. Vorbind în termeni publicitari: ţinta din brief va fi atinsă, însă mesajele naţionaliste din cele două videoclipuri, unul cu Ştefan cel Mare şi celălalt cu Mihai Viteazu, nu vin decât în prelungirea campaniei lui Victor Ponta “Mândri că suntem români.” citeşte
Degeaba iarnă
Regele nostru creştea păsări când Moscova ne jefuia ţara
Stejarul din Pecica are vârsta Regelui
Puţini români ştiu că un ungur, profesor în Pecica, Ianos Laita, a sădit un stejar la 25 octombrie 1921, atunci când a aflat că Principesa Elena a dat naştere lui Mihai, cel care va ajunge rege. Şi mai puţină lume cunoaşte cât de aprig şi-au apărat pe timpul comunismului ţăranii semnul de legătură cu Regele din exil. După revoluţie, localnicii au cerut o protecţie sporită stejarului.
Odată unul dintre oficialii comunităţii i-a arătat Majestăţii Sale fotografia arborelui. Suveranul a privit-o îndelung şi a remarcat: “Tulpina e cam strâmbă”. “Cum strâmbe au fost vremurile, Majestate!” au răspuns emisarii. “Dar coroana, coroana e falnică şi îndreptată către cer. Falnică precum este coroana regilor României, făcută din oţelul tunurilor turceşti, capturate de viteaza noastră oaste în Războiul de Independenţă din 1877 – 1878,” i-ar mai fi precizat primarul.
93 de ani românii şi maghiarii din Pecica, oraş din apropierea Aradului, şi-au apărat stejarul ca o trainică legătură cu trecutul.
De remarcat că ungurul Ianos Laita, la doar trei ani după Unirea Ardealului cu România, a crezut în Dinastia Română. Ce alt exemplu de înţelegere interetnică mai nobil aveţi?
Canadienii mineresc, de ce hipsterii nu petuiesc?
Autorităţile de mediu anunţă că s-a deschis şantierul minier în zona Certej, pentru exploatarea zăcămintelor de aur şi de argint. Comisarii GNM – CJ Hunedoara au constatat că societatea în cauză a început execuţia unor lucrări în cadrul obiectivului ‘Organizare de şantier – iazuri de decantare steril de flotaţie şi iaz de decantare steril de cianuraţie’, respectiv: decaparea stratului vegetal (circa 16.000 metri cubi) pe o suprafaţă de opt hectare, depus în halda temporară de sol vegetal aliată în vecinătatea organizării de şantier, lucrări de terasamente (excavaţii şi umpluturi) prevăzute în documentaţiile tehnice, realizarea şanţurilor de scurgere a apelor pluviale pentru protecţia lucrărilor prevăzute în documentaţie, pe o lungime de circa 1.700 de metri, respectiv realizarea drumurilor industriale de acces în interiorul platformei, anunţă Agerpres. citeşte
Dropia lui Aristotel nu se poate hrăni cu braşoave
Lui Aristotel din stârpea braşoveană a cănceştilor, neamuri de slugi din opcinile Şteilor înstăpânite peste judeţul Braşov, nu i-a mai mers cu braşoave în faţa procurorilor. De azi dimineaţă dropia, cerbul lopătar şi moţatele din mini jungla sa râşnoveană au rămas fără stăpân. Plecat să-şi desăvârşească Metafizica lucrării “De ce-ai dat, măi, cejeteule, goţilor şi vizigoţilor drumul spre Rupea?” la răcoare, nu mai poate rupe un colb de pâine jivinelor aciuiate în ograda-i de sub munte şi nici să se bucure de cataroaiele de euroi căzute din cer. Li s-a rupt celor de la DNA de jurămintele sale rupte din prapurii închinării, însă Doamne să ne ierţi, că nu e om pe lumea asta fără greşeală. Şi dus la beci, în numele Tatălui, a Legii, Amin! citeşte