Puţini români ştiu că un ungur, profesor în Pecica, Ianos Laita, a sădit un stejar la 25 octombrie 1921, atunci când a aflat că Principesa Elena a dat naştere lui Mihai, cel care va ajunge rege. Şi mai puţină lume cunoaşte cât de aprig şi-au apărat pe timpul comunismului ţăranii semnul de legătură cu Regele din exil. După revoluţie, localnicii au cerut o protecţie sporită stejarului.

Odată unul dintre oficialii comunităţii i-a arătat Majestăţii Sale fotografia arborelui. Suveranul a privit-o îndelung şi a remarcat: “Tulpina e cam strâmbă”. “Cum strâmbe au fost vremurile, Majestate!” au răspuns emisarii. “Dar coroana, coroana e falnică şi îndreptată către cer. Falnică precum este coroana regilor României, făcută din oţelul tunurilor turceşti, capturate de viteaza noastră oaste în Războiul de Independenţă din 1877 – 1878,” i-ar mai fi precizat primarul.

93 de ani românii şi maghiarii din Pecica, oraş din apropierea Aradului, şi-au apărat stejarul ca o trainică legătură cu trecutul.

De remarcat că ungurul Ianos Laita, la doar trei ani după Unirea Ardealului cu România, a crezut în Dinastia Română. Ce alt exemplu de înţelegere interetnică mai nobil aveţi?