Aparfalva, Mako – Presa maghiară informează că Uniunea Varalja din Budapesta
planuieste pentru luna octombrie să organizeze o demonstraţie de blocare a
traficului rutier pe un sens, ca acţiune de protest împotriva proiectului de la
Roşia Montană, care va folosi tehnologia bazată pe cianuri.
Protestatarii susţin că, în cazul în care se va rupe barajul lacului de decantare,
Mureşul va fi poluat şi este în pericol alimentarea oraşului Mako şi existenţa
unei rezerve de “apă vie” va fi ameninţată. Românii nu au protestat faţă de dezastrul minier de la Csincse. citeşte

Când am descoperit prin anii ’90 în Plaza Mayor din  Madrid un magazin cu simboluri comuniste am fost şocat. Pur şi simplu eram supărat pe mulţimea de cumpărători. L-am şi întrebat atunci pe vânzător cum merge negocio cu zvastici sovietice şi îmi aduc aminte ce mirat era când i-am spus că sunt egale cu cele naziste. citeşte

Profesorul Mircea Poiană, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui mama, s-a stins nemeritat de tăcut, după o lungă suferinţă. Era simbolul pământean al energiei vii. Povestitor cu ştaif. Bun jucător la pariuri sportive. Întâmplarea din Anticul şi Ikea română n-ar fi fost posibilă fără dibăcia sa de maestru al învârtelilor. Lui îi dedic poemul Floarea vieţii, în timp ce sufletul său sclipitor urcă la Cer. După Decembrie 1989 s-a lăsat de catedră pentru a deveni negustor de antichităţi. citeşte

Bloggerul Alexandru Pătraşcu, despredemnitate.ro, a realizat o excelentă adaptare a libretului operei La fanciulla del West a lui Giacomo Puccini, Fata din Roşia Montană.

Despre excepţionala interpretare a Gold Rush-ului, pe varianta românească, am scris aici.

Se caută regizor şi Operă.

La nunţi le vezi făţărnicia. Vor să fie nobilii vremurilor noi, admiraţi, chiar respectaţi, fără a împărtăşi binele. Conjugă verbul “a avea” doar la persoana întâi. Nu poartă cu ei smerenia celui care a dăruit a şi dobândit. Vorbesc apăsat, fără a purta cu ei simţul măsurii. Le plac onorurile, dar nu ştiu cum să păşească. Resfiră grimase, când lumea le cere îngăduinţă. Plimbă trufaş ţinute la modă. Sub pălăriile coviltir ascund urmele de chipie, iar cefele groase le trădează purtările gurmande. Să-i vezi la mese cum înfulecă şi se scobesc în dinţii de faianţă!

Au bani, dar n-au nobleţe. Coboară din limuzine închişi la vestoane, pentru a nu le sări din piept sufletul gol. Le plac doar simbolurile grandioase, pentru a le ascunde nimicnicia. Nu le vezi aura, doar le simţi damfurile. Un bun simţ proverbial te îndeamnă să nu te duci să le smulgi măştile. Tu ai biblioteci de cărţi citite, el are rafturi cu volume la metru. În tine neprihănirea e acasă, la ei zorzoanele fac casting trufiei. Tu ştii taina iubirii şi forţa sentimentală a şoaptelor. Dragostea în ei e ţipată. O ţigănie. Scenă jucată.

Dacă vrei să le înţelegi purtarea îţi recomand cartea ImpostURA – despre fals şi puterea falsului.

Ăsta e blestemul pe care-l poartă poporul român după ce şi-a zidit la Canal, Sighet, Periprava, Piteşti, Aiud, prin gropile comune, adevărata nobilime.

SLUGILE AU AJUNS STĂPÂNI!

Cum partidelor le plac congresele sau convențiile, așa și ecologiștilor marxiști plenarele. În Biserica Unitariană din Roșia Montană, acolo unde mai zilele trecute, tinerii proiectau IF YOU FUCK US WE WILL MULTIPLY pe pereții lăcașului, Mihnea Blidariu sub cuvântul ocrotitor Egy az Isten, i-a asigurat pe tinerii de reușita festivalului Fân Fest, declarând încă o victorie. Victoria cui? Împotriva cui? Unde și când? Să fim serioși.

În Țarina lui David din Roșia Montană, de sus în deal, unde s-a mutat Fân Fest-ul anul acesta, doar muzica de seară mai ține adrenalina să nu cadă naturelul simțitor. Și să nu se audă țurțurul din noapte cum cade în roua de șoapte. Noroc de Bachus. Dar și băutura e scumpă și puțină. După bețiile de seară, activiștii de seamă nu prea mai au chef de plenare a doua zi. Așa e la ei. PLENARĂ. citeşte

Jurnal de Fân Fest. Roșia Montană. Ziua a doua. Cu greu îmi urc bătrânețile spre platoul lui David, locul unde este amplasat Cortul cultural. Vreo patru km de centrul localității. Câțiva jandarmi, din greutatea bocancilor, suflă la fel de greu, deși au antrenament. Trecem pe lângă cmitir. Au dileme. Dezbat tema mâncatului de viermi, dincolo de poarta vieții. Unul este tranșant. “Eu vreau la Crematoriu”.  De dimineață, ecologiștii sunt convocați la plenară. Sesiune liber-consimțită. Despre jurnalismul social – jurnalism de nișă sau asumarea propriei conștiințe. citeşte

Majestatea Sa Regele Mihai, la întâlnirea internaţională a colecţionarilor de maşini de război, Biere, Elvetia, 11 august2012

La 91 de ani încă mai conduce jeep-ul de război şi ne-ar fi condus şi pe noi cu demnitate, dacă nu ne-ar fi înecat lohia comunistă trunchiul cerebral al naţiunii.

Dacă nu ar fi existat investiţia Gold Corporation la Roşia Montană, festivalul Fâs-fest al activiştilor ecologişti nu s-ar fi inventat. Cine le-ar fi finanţat plimbările şi spectacolele de muzică, dramă şi cort? citeşte