Profesorul Mircea Poiană, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui mama, s-a stins nemeritat de tăcut, după o lungă suferinţă. Era simbolul pământean al energiei vii. Povestitor cu ştaif. Bun jucător la pariuri sportive. Întâmplarea din Anticul şi Ikea română n-ar fi fost posibilă fără dibăcia sa de maestru al învârtelilor. Lui îi dedic poemul Floarea vieţii, în timp ce sufletul său sclipitor urcă la Cer. După Decembrie 1989 s-a lăsat de catedră pentru a deveni negustor de antichităţi. citeşte