rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

stoicov 2

Duelul Stoicov-Manolo s-a sfârşit

Adrian Stoicov şi-a dat jos tricoul de antrenor pentru a urca la cer şi a întregi echipa galactică a lui Poli. S-a sfârşit la doar 49 de ani, un cancer fudroiant l-a terminat în mai puţin de două luni. Un citeşte

Poveştile lui Mircea Poiană nu se vor mai scrie niciodată

mircea poiana timisoara

 

Profesorul Mircea Poiană, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui mama, s-a stins nemeritat de tăcut, după o lungă suferinţă. Era simbolul pământean al energiei vii. Povestitor cu ştaif. Bun jucător la pariuri sportive. Întâmplarea din Anticul şi Ikea română n-ar fi fost posibilă fără dibăcia sa de maestru al învârtelilor. Lui îi dedic poemul Floarea vieţii, în timp ce sufletul său sclipitor urcă la Cer. După Decembrie 1989 s-a lăsat de catedră pentru a deveni negustor de antichităţi. I-a mers bine mulţi ani. N-a scăpat decât puţine Campionate Mondiale de Fotbal. Înaintea unui meci memorabil i-a pus pe fanii olandezi să strige: “MUIE DINAMO!” Era un polist convins. Un drucker raţional, nu pătimaş ca noi. Era o plăcere să bei o bere cu el. Acum vreo trei ani i-am solicitat să-mi acorde câteva seri pentru a înregistra povestirile şi întâmplările vieţii sale, încinse ca într-un cuptor, mustind de anecdote. Găsisem deja şi titlul: Poiana lui Poiană. Povestiri din capitalismul românesc. Iniţial a fost de acord. Apoi, a consultat Consiliul de familie. Nu a primit un vot favorabil. Cică, i-ar fi zis unul dintre apropiaţi: “Mircea nu te-ai făcut destul de râs în timpul vieţii, vrei şi după moartea ta să te faci şi mai tare de râs?” Şi a ascultat Board-ul. Nu se va mai face de râs. Poveştile lui vor fi spuse doar sfinţilor. Chipul său vesel va rămâne mult timp în amintirea noastră. Ultima oară am vorbit cu el în urmă cu vreo trei luni. Mi-a spus că e tare tăbărât. Că se astupă ( adică nu poate respira) L-am rugat să nu stea căzut la pat, anticamera morţii. Acum e pe catafalc. De departe îi spun Adio. Poveştile tale sunt scrise în amintirile noastre care nu au nevoie de tipar, nici de avizul vreunul Consiliu de Administraţie.

Taguri: ,

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.