rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

stoicov 2

Duelul Stoicov-Manolo s-a sfârşit

Adrian Stoicov şi-a dat jos tricoul de antrenor pentru a urca la cer şi a întregi echipa galactică a lui Poli. S-a sfârşit la doar 49 de ani, un cancer fudroiant l-a terminat în mai puţin de două luni. Un citeşte

Antikul şi Ikea română

ikeea

După revoluţia din Decembrie 1989, unii s-au hotărât să facă bani, alţii să continue idealurile democratice. Din prima categorie face parte şi profesorul de istorie, coleg de-al mamei, MP, zis şi Anticul, cu accent pe a doua silabă. El a ştiut să pună în practică principiile înnoirii. Într-una din zilele fierbinţi ale contrarevoluţiei feseniste, profesorul a ajuns în casa unei neveste de securist, fiind recomandat de alte colege ca agent al schimbării. Tovarăşa devenită doamnă locuia într-o superbă vilă a unui industriaş timişorean, căruia comuniştii i-au naţionalizat casa. Avea o mulţime de tablouri vechi şi o mobilă  Biedermeier din secolul XlX. Intrat în vilă, pe uşa din faţă, nu a servitorilor, încă din sufragerie, profesorul a luat un rictus profesional.

– Vremurile se schimbă, a spus către doamna aflat în capot.

– De aia v-am chemat, să mă ajutaţi, a zis soţia securistului.

– Uitaţi aici Noua Biblie a mobilei.

A zis profesorul scoţând din geanta lui de piele uzată noul catalog Ikea.

Doamna, obişnuită doar cu Biblia reţetelor de bucătărie ale Sandei Marin, a axclamat mirată:

– Câtă frumuseţe, ce simplitate, mult bun gust.

– Şi cu parfum de nou.

– Păi asta şi vreau să dispară amintirile, praful istoriei, scheletele din dulap.

– Dar mirosul a intrat şi în pereţi.

– Să dau jos tapetul?

– Sigur că da.

– Cine să-mi facă aşa o treabă migăloasă?

– Eu sunt doctor în mobilă timpurie, nu coşar de funingine veche.

Femeia parcă nu-şi mai putea dezlipi privirea din volumul de înnobilat visele.

– Câtă culoare, fără gri, ce fier forjat la paturi, ce candelabre de hârtie creponată…

– Scoateţi şi cristalurile!

– Boemia nu se mai poartă?

– Doar în muzee, distinsă duduie.

– Poţi să-mi spui cucoană.

– Nu-mi permit.

– Vreau mobilă IKeeeeea!

Doamna era în extaz. S-a dus spre secreteire şi a dat drumul la pick-up.

– Îmi doresc, aşa după inima mea, o muzică proaspătă.

– Puhoiul schimbării va rade tot, distinsă doamnă.

– Oare să scot şi biblioteca?

– Păi cărţile cu Marx, Engels, Lenin, musai trebuie înlocuite.

– Şi ce pun în loc?

– Ştiu un bişniţar care aduce cărţi la metru sau doar cotoare de aceiaşi culoare. Sunt de vis.

– Dar cu mobila?

– Eu vă aduc ceva nou şi fain din Germania. Lux a-ntâia. Erste klasse.

– Dar ce fac cu Biedermeierul prăfuit?

– Asta nu e treaba mea. Vă hotărâţi şi-mi spuneţi.

Anticul considera că discuţia trebuie încheiată. Aşa a învăţat dintr-o carte de vânzări şi nici nu-i făcea plăcere prea mare metamorfozele protipendadei. Voia doar să facă bani cu ea, nu să aibă asemenea prieteni.

Şi-a luat servieta ponosită de profesor şi s-a îndreptat spre uşă, fără a mai da mâna cu doamna.

– Păi, mă lăsaţi aşa? sări dezamăgită spre el.

– Rămânem în contact. Mai am şi alte drumuri. La revedere.

– Dar eu m-am decis.

– Eliberaţi vila şi vin cu marfa proaspătă.

– Păi nu mă puteţi ajuta? Să scot mobila veche?

– Eu sunt Antic, cu accent pe tic, nu hamal.

– Dar poate ştiţi pe cineva să mă ajute.

Profesorul cu magazinul de vise la subţiori pusese deja mâna pe clanţă.

– Poate , totuşi… a îngânat ceva doamna.

– Am eu un Pişta, se auzi de pe scări.

– Veniţi înapoi, vă rog, nu vreau să mă prindă primăvara dezgheţului politic în asemenea hal.

Tacticos şi cu aparenţă de dezinteres, profesorul întoarse calea la un moment considerat ca fiind de maximă derută pentru ea. Ştia că asemenea personaje trebuie zăpăcite de cap. Aproape de uşă i-a şoptit că Pişta, ţiganul unguresc, rezolvă problema, cât ai clipi.

– Mă scapă de gioarse?

– Le scoate în stradă, aşa ca la nemţi.

– Păi nu vreau să vadă vecinii, plus că mă fac de râs.

– Pişta nu cară decât până jos.

– Nu puteţi să-l rugaţi să mi-o ia de aici?

– Pişta e doar cărător, nu Antik ca şi mine.

– Păi, dumneavoastră …

Mirarea căzu ca un dispreţ:

– Nu îmi murdăresc blazonul cu vechituri, zise profesorul după un cuget lung cât o aşteptare şi-i dădu un număr de telefon al lui Pişta.

– Şi eu ce mă fac?

– Să vă ajute domnul colonel!

– Păi a fugit în lume.

Rămasă sedusă şi abandonată, îl sună, totuşi, pe ţiganul cărător de mobilă, la un ceas după plecarea agentului schimbării, de care prinse oarecare drag.

A doua zi operaţiunea se realiză. Pişta s-a lăsat greu convins să ducă la gunoi mobila veche. Primind trei mii de mărci, se învoi. La câteva străzi alăturate, profesorul cu antikuri îşi freca mâinile. A doua zi plecă în Germania, unde primi un preţ bun pe Biedermaierul fraierei şi dintr-o mie luă şi ceva Ikeea.

Operaţiunea schimbarea a fost realizată în mai puţin de o săptămână. Toată lumea s-a declatat mulţumită. Profesorul a câştigat vreo 30.000 de mărci, cu banii din această primă afacere cumpărându-şi întâiul magazin de vechituri. Pişta şi-a luat un BMW şi doamna s-a schimbat radical. O operaţie estetică, o nouă casă luminoasă. Doar vecinii o mai ştiau de doamna colonel. Nu-i mai plăcea să i se spună aşa.

După un timp şi-a cumpărat un doctorat şi cerea tuturor să i se zică doamna doctor. Profesorul a făcut mulţi bani din naivitatea boierilor de modă nouă. Nimic nou sub soare. Are balta peşte. Asta era vorba Antikului, nu uitaţi cu accent pe a doua silabă.

 

 

Taguri: ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.