Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Mesaj în biserica unitariană din Roșia Montană: “If you fuck us we will multiply!”

Jurnal de Fân Fest. Roșia Montană. Ziua a doua. Cu greu îmi urc bătrânețile spre platoul lui David, locul unde este amplasat Cortul cultural. Vreo patru km de centrul localității. Câțiva jandarmi, din greutatea bocancilor, suflă la fel de greu, deși au antrenament. Trecem pe lângă cmitir. Au dileme. Dezbat tema mâncatului de viermi, dincolo de poarta vieții. Unul este tranșant. “Eu vreau la Crematoriu”.  De dimineață, ecologiștii sunt convocați la plenară. Sesiune liber-consimțită. Despre jurnalismul social – jurnalism de nișă sau asumarea propriei conștiințe.

Mihai Goțiu către discipoli săi: “Cea mai credibilă sursă de documentare este www.rmgc.ro”

Vreo 50 de tineri ascultă chestiunile teoretice. Cum poți fi mai catolic decât Papa? Serios. Proprie conștiință și mainstream. Îmi venea să scot dicționarul. Noroc că la pupitru e și Vlad Ursulean, un ziarist mișto. L-am remarcat de la mitingurile din Piața Universității. “We are fucking angry!” Omul are pană. Păcat că vorbește puțin activiștilor.

Un didacticist Cornel Vâlcu trage câte o spusă ca la catedră. Nimic memorabil. Bombăne din agenda desantului. Habar n-am cine e. Mihai Goțiu nu mă salută. Eh, nu vrea să se compromită cu mine. tac. Nu întreb nimic. lecția e ușoară. La un moment dat, Patriarhul salvării Roșiei Montane recunoaște că cea mai credibilă sursă de informare despre Proiectul RMGC este chiar site-ul rmgc.ro. Ce tare! Continuă cu un dar. Nu un dar grecesc. …dar trebuie citit cu responsabilitate.

În continuarea plenarei, pe bancheta prezidiului se așază: Dan Mercea și Luminița Dejeu. Fac șotron intelectual pe tabla de facebook. Explică celor mai naivi câte în lună și în stele despre rolul acestei rețele în activismul ecologist. Dar, stupoare, Mercea, venit de la Haga, nu de la Urlați, nu are profil deschis. Hm. Să predici cea ce nu crezi. Un stil. O amprentă. O tușă sau o chiar o flegmă. Mentală. Omul e un marxist pur sânge. Nu plictisesc cu fiyionomia sa culturală. N-are nimic de forță. Un belzebut și agramat. Desele dezacorduri le pune pe seama străinătății. Cum îmi zicea odată Răducioiu: “Co mo se cheamă a la langua romena, tutti ?”  I-am răspuns cu degetul arătător ridicat.

Greu m-am țâpat (bănățenește grăind) din cortul cultural. La Biserica Unitariană, doi grecotei și vreo trei români din neamul lui Atilla beselnek despre cum au oprit niște hulpavi de italieni de la tragerea dragilor munți din Harghita spre porțelanul de Veneția. În Ditran, o localitate uitată de Istvan și chiar și de Gerula, investitorii voiau să radă un deal și să scoată sienita pentru porțelan. După lungi proteste au reușit să păstreze în veacul vecilor sienita nefeloică în sânul patriei. A la long way. Faini bărbați! Numai că nu ne-au spus de ce ungurii sunt interesați ca bogățiile să rămână în sol. Simplu. Niciun maghiar nu renunță la ideea Ardealului.

Băiatul salvator de sienite a pus-o cu socotelile. Ne-a relatat că ciracii de investitori voiau să scoată opt milioane de tone de rocă din dealul Ditranului. Întrebatu-a-i ca tot creștinul nedumerit, dar care a fost partea negativă a proiectului. Și mi-a răspuns că localnicii nu voiau să treacă mastdonții de 25 de tone pe minut pe ulița satului. Degrabă am calculat, deci în 22 de zile se scăpa satul de deal și se umpleau conturile primăriei, în mai puțin de o lună. Asta da sacrificiu. Eu am scris trei ani într-un șantier. Deh, dacă mi-a trebuit Bucureștiul…

În final de pe laptopul organizatorului se proiectează spre altar textul IF YOU FUCK US WE WILL MULTIPLY. Noroc că în Biserica Unitariană se poate orice. Dacă tinerii eco ar fi proiectat asta într-o biserică ortodoxă? Toate afuriseniile pământului le-ar fi fost împotrivă. Nu-i mai spăla nici Coranul, nimic.

 

 

 

Taguri: , , , , , , ,

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.