Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Tag: Fân-fest

Marius Vintilă: ”Unde vedeți cianuri, acolo suntem noi”

marius-vintilaPrezent la Fân-Fest, Marius Vintilă, acest Bogdan Stelea al redutei ecologismului, ușor legănat, puțin afumat, slobod la gură, a scos purumbelul: ”Unde vedeți cianuri, acolo suntem noi.” Deci, pe cale de consecință el și trupa lui sunt cea ce înjură. Deh, gura păcătosului…

Mihai Vintilă urătorul de orice ocazie este același trâmbițător care a dat cu Mihai de Dobrovolschi de nu s-a mai văzut așa o Guerillă de când e lumea radioului. După ce și-a făcut ca la ușa cortului pe foștii săi colegi, acum cântă la altă masă. El de fapt cântă la toate mesele, că din asta trăiește. De i s-ar tăia piscul cianotic n-ar mai exista personajul și nimeni nu i-ar simți lipsa.

Mesaj în biserica unitariană din Roșia Montană: “If you fuck us we will multiply!”

Jurnal de Fân Fest. Roșia Montană. Ziua a doua. Cu greu îmi urc bătrânețile spre platoul lui David, locul unde este amplasat Cortul cultural. Vreo patru km de centrul localității. Câțiva jandarmi, din greutatea bocancilor, suflă la fel de greu, deși au antrenament. Trecem pe lângă cmitir. Au dileme. Dezbat tema mâncatului de viermi, dincolo de poarta vieții. Unul este tranșant. “Eu vreau la Crematoriu”.  De dimineață, ecologiștii sunt convocați la plenară. Sesiune liber-consimțită. Despre jurnalismul social – jurnalism de nișă sau asumarea propriei conștiințe. citeşte

Cum n-a salvat poetul Ion Mureşan Roşia Montană

O vară de Fân fest pe un platou de lângă Tăul Brazi. Îl reîntâlnesc după mulţi ani pe Ion Mureşan, aşezat pe iarbă. Poetul care ridica Ode alcoolului, precum paharul de pălincă, era tulburat. Nu-l mai recunoşteam. Eram şi prins de miraculoasa poveste a lui Ulise, romanul lui James Joyce, pe care-l devoram în fân. S-a apropiat întrebător. Am schimbat câteva vorbe. Ne-am recunoscut după voce. Îmbătrânisem. L-am avut subaltern la “Evenimentul zilei – ediţia de Ardeal.” Bată-te, norocul, ce faci aici, Muri?

Tutorial de salvare a Roşiei Montane

citeşte

Minerii vin cu pâine, nu cu bastoane. Eco-botaniştii doar cu mouse-uri, c’mon?

Ne-am scos. Nu mai suntem pe vremea lui nea Nelu a lu’  Iliescu, “alunelu Hai la joc!” Minerii nu mai sunt aduşi în în chip de divizii paramilitare. Nu mai împart pumni şi bastoane, ci pâine, mâncare şi apă minerală. Dar nici ecologiştii nu erau pe acea vreme, ce sunt azi: ecobotanişti. citeşte