mariusghilezan.ro

O vară de Fân fest pe un platou de lângă Tăul Brazi. Îl reîntâlnesc după mulţi ani pe Ion Mureşan, aşezat pe iarbă. Poetul care ridica Ode alcoolului, precum paharul de pălincă, era tulburat. Nu-l mai recunoşteam. Eram şi prins de miraculoasa poveste a lui Ulise, romanul lui James Joyce, pe care-l devoram în fân. S-a apropiat întrebător. Am schimbat câteva vorbe. Ne-am recunoscut după voce. Îmbătrânisem. L-am avut subaltern la “Evenimentul zilei – ediţia de Ardeal.” Bată-te, norocul, ce faci aici, Muri?

Tutorial de salvare a Roşiei Montane

Păi, salvez şi eu, veni o replică împreună cu un sughiţ din inima-i deschisă. Ne-am dus să ne umplem halbele. Şi am dat dracului cu Joyce în rucsac. Uşor aghesmuiţi, depănam amintiri. El se pregătea să urce pe scenă. Plângea că nu este destul de “uns” pe interior. Râdeam. I-am povestit că dacă nu salvează bine Roşia Montană, urc pe scenă şi povestesc întâmplarea… din redacţie.

Dan Ielciu era redactor şef de ediţie. La insistenţele lui l-am angajat ca editor. Treceau zile şi greşelile din ziar erau tot mai mari. Într-o zi, enervat, am pus mâna pe telefon şi am ţipat: Ce se întâmplă? Ielciu m-a rugat să-l iau uşor pe poet. După o săptămână aflasem motivul apariţiei greşelilor. Ion Mureşan edita textele, dar nu le salva în computer.

I-am spus că urc pe scenă şi povestesc cum nu a salvat texte şi acum salvează Roşii Montane. M-am abţinut. Seara m-a invitat să rămân peste noapte cu el în casa lui David. Dar, am plecat…