În uleiul încins punem bucăţile de iepure (ţinute în prealabil în baiţ 12 ore), le lăsăm să se prăjească şi pe o parte şi pe cealaltă. Nu citim “Mistreţul cu colţi de argint”! Lăsăm pe mai încolo. În oală adăugăm o ceapă tăiată julien şi 4-5 căţei de usturoi, precum şi 4-5 rosii decojite şi tăiate cubuleţe. Peste amestec presărăm o lingură de boia dulce, iute dacă îl vrem mai picant. citeşte

În graba timpului, foile de plăcintă de la Supermarket pot suplini aluaturile fine ale bunicii, într-o mică măsură. Când eşti grăbit, pentru că vin repede musafirii nepoftiţi, poţi scoate din pungi foile subţiri de foietaj. Le întinzi cu puţină dulceaţă (pentru a nu pune untul cu prea multe calorii) şi le laşi să se înmoaie. În timpul acesta fierbi spanacul, tai două căpăţâne de usturoi şi pui o tigaie la foc cu puţin ulei. Storci spanacul, îl toci mărunt şi-l pui peste usturoiul puţin sticlos şi amesteci. Laşi zece minute la foc. Nu uita să amesteci. În final pui la nevoie un ou bătut şi iar amesteci. citeşte

O minunată şi sănătoasă salată de sezon, preparată din patru legături de pătrunjel, patru fire de ceapă, două fire de usturoi, o lămâie, sos de rodii, două-trei roşii tăiate mărunt, o lingură de miere, două linguriţe de ulei de măsline, cuşcuş sau grâu pisat şi înmuiat, poate fi tabouleh, o reţetă marocană de succes. citeşte

În limba franceză păpădia se cheamă “”, cuvânt care în traducere liberă înseamnă “urinează în pat”. Deci, salata de păpădie e un foarte bun diuretic. Frunzele verzi conţin vitaminele A, B2, G şi D, precum şi numeroase elemente minerale, fiind indicate în curele de primăvară. citeşte

La români, ciorba de miel nu lipseşte de pe masa din duminica Paştelor. Pentru a nu face potol greţos, e bine să ţii cel puţin o oră carnea în apă, asta după ce o speli de mai multe ori. Reţeta e simplă, se face de sute de ani. Într-o oală cu cinci litri de apă pui sare după gust şi cobori bucăţile de carne de miel (gât, coaste, piept). Sunt bune şi măruntaiele, dar mai bine le ţi pentru drob. Unul din secretele limpezirii unei ciorbe e să ai sânge proaspăt de animal. Dar asta după ce fierbe carnea vreo 20 de minute.

citeşte

citeşte

Probabil că ai remarcat reclama “Pizzeti the honest snack!…health problem, zambora…he can’t walk”. O romitaloengleză…hipstereală, curată! citeşte

Am avut cârnaţi, clisuri şi piftii de Crăciun. Obiceiul ca după Sărbătoarea Naşterii Domnului e ca găzdăriţa sau găzdarul să lucre o dimineaţă la pogace. De la porcul tăiat la Răchita şi bine lucrat de măcelarul ungur, adus de tata să răstignească dulapul de clisă, au rămas jumeri foarte crocante şi multă untură. Şi ce era de făcut? Dacă pentru mine peştele e meniul suprem, am zis să împart porcotăniile şi cu alţii. citeşte

Feliile de somn de Dunăre se ung cu piper roşu, sare, cimbru şi 
mult chimen. Apoi se pun pe grătar.

Sosul de smochine

În câteva linguri de ulei de măsline încins punem o lingură mare de miere, 
amestec fierbinte pe care-l stingem cu zeama unei lămâi. Peste compoziţie
adăugăm pulpele de smochine şi 100 ml de vin roşu.Lăsăm la fiert 10 minute.
La final condimentăm sosul după gust cu sare şi piper.

Peste peştele gata preparat se toarnă sosul de smochine.

O reţetă din cartea de bucate a bunicii.

Pentru că e vremea înfloririi zamoşiţei de Siria ( în engleză Rose of Sharon) e vremea de luat masa la umbră şi mestecat Freekeh, o mâncare asiatică care se citeşte frike sau faric. Dacă în Bucureşti acest trandafir a fost adus de Ceauşescu după celebra vizită în Coreea de Nord, frike e consemnată în vechile scrieri arabe, încă din secolul Xlll. citeşte

Printre marile rătări ale vieţii mele a fost sesiunea de pescuit de creveţi din Norvegia, unde am fost chemat de două ori de către grupul creştin-democraţilor. De atunci mă tot chinui să le explic românilor că a mânca acest crustaceu bine preparat nu e potol greţos. citeşte