În uleiul încins punem bucăţile de iepure (ţinute în prealabil în baiţ 12 ore), le lăsăm să se prăjească şi pe o parte şi pe cealaltă. Nu citim “Mistreţul cu colţi de argint”! Lăsăm pe mai încolo. În oală adăugăm o ceapă tăiată julien şi 4-5 căţei de usturoi, precum şi 4-5 rosii decojite şi tăiate cubuleţe. Peste amestec presărăm o lingură de boia dulce, iute dacă îl vrem mai picant. 
O cană bună de vin alb o golim peste iepurele cu mustăţi julien, apoi una de apă, cât să acopere carnea fragedă.
Lăsăm la fiert, în timp ce putem citi opera lui Ştefan Augustin Doinaş sau să le povestim copiilor despre iepurele sacrificat. Aşa ne aducem aminte şi de versurile: “Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata / Mi-a şuierat cu bucurie: – Avem carne!” a lui Labiş.
Desigur, mai dăm o privire în ce se întâmplă la focul domol. Punem sare după gust, piper şi anason, steluţa aceea parfumată din lancrămul Gangelui.
In timpul care încape între Doinaş şi Labiş, tocăm 3-4 morcvi sănătoşi, din grădină, o rădăcină de pătrunjel, o ţelină mică, le tăiem cubuleţe. Era să uit de mazăre.
Iepurele cu mustăţi julien şi steluţe de anason se serveşte cu cartofi fierţi şi castreţeţi covăsiţi, pentru că tot e sezonul lor.
Taguri: anason, castraveti covasiti, iepurele cu mustati julien, patrunjel, stefan augustin doinas, vin
