Povestea spune că într-o mică grădină a lui Dumnezeu vieţuitoarele se hrăneau cu iluzii. Repetau după dictare: “Trăim bine!” Nu aveau nevoie de mâncare sau de îngrăşăminte. Exista o paşnică şi tăcută coabitare între flori şi dobitoace. După principiul eu nu te strivesc pe tine, tu nu mă otrăveşti cu petale. Înţelegerea era tare plăcută boierului curţii. Doar un crin imperial ţipa ca la piaţă. citeşte

Ne-am scos. Nu mai suntem pe vremea lui nea Nelu a lu’  Iliescu, “alunelu Hai la joc!” Minerii nu mai sunt aduşi în în chip de divizii paramilitare. Nu mai împart pumni şi bastoane, ci pâine, mâncare şi apă minerală. Dar nici ecologiştii nu erau pe acea vreme, ce sunt azi: ecobotanişti. citeşte

Poate dacă ar fi venit mai des la Worldclass, complexul de gym de la Raddison blu (fostul hotel Bucureşti), Mircea Badea ar fi sesizat prezenţa unui domn inginer care seamănă leit cu fostul premier Emil Boc. Omul, mic la stat la fel ca Emil Boc, vine de cel puţin trei ori pe săptămână la fitness. Este foarte retras şi puţin vorbăreţ. Din motive de principii etice, nu-i voi da numele. În imagine, vestiarele de la World Class.

Ieri,la Antena 1, Daniel Capatos a lansat cacealmaua de presă a anului. Sigur că nu am citit niciodată tabloidele şi am fost mereu împotriva unui astfel de gen de presă, dar mă miră cum de instituţii media, cu pretenţii de seriozitate, au putut prelua imaginile dintr-un vestiar al bărbaţilor?

La Antena 1, timp de-o oră, personalităţi de marcă au comentat “curul” de pe ecran. Crin Antonescu a deschis recitalul şi l-a închis CV Tudor. Sinistru.

Dacă Crin Antonescu era un domn îl trimitea pe Capatos la plimbare. Cât de jos pot coborî unii….

5 februarie 1953. O bătaie prelungită în uşa temniţei de la etaj a Penitenciarului de la Sighet sparge tăcerea. Caraliul deschidea nervos vizeta: “Ce ai mă?” A murit Domnul… Şi personajul, care i-a fost coleg de celulă răposatului, îşi face semnul crucii. La scurt timp au apărut doi angajaţi ai lagărului şi l-au târăt după ei pe Domnul plecat din lumea nedreaptă. citeşte

Monica Macovei, la fel ca oricare politician român, mai face gafe.  Recent am prins-o că

nu ştie  principiul neretroactivităţii legilor

sau mă rog cine i-o fi scris textul, vreunul dintre viemii de dosare. E veche meteahna politicianului român de a-şi angaja fie ţuţeri, fie ploscari, fie ţucalari, dacă nu amanţi sau amante pe posturile călduţe de consilieri. Dar nu toată lumea poate expanda ca dudia din drama “dragă Stolo,” care dintr-o conjunctură a ajuns cogeamitea demnitar, cu soţ paharnic la Cotroceni. Multe dintre ibovnice au sfârşit în anonimat. Grase şi neiubite. Altele împinse de tupeu au 4×4 şi nu se înzăpezesc ca mulţimea plătitoare de taxe. Şi mai sunt multe alte astfel de vietăţi care bântuie palatele, budoarurile, saloanele, fără a avea alte profesii decât acelea de lins dosare. Unele ajung mai sus. Chiar la Curtea Constituţională şi se pronunţă. Nu le dau numele, vorba unui prieten, “Marius, aştept să te baţi cu Zeii, nu cu viermii gogoşilor de mătase.”

Traian Băsescu scade vertiginos în încrederea populaţiei. Ultimele sondaje îl cotează pe la 8%. Strategii săi caută soluţii pentru redresarea imaginii publice. În condiţiile în care strada e tot mai vehementă, Traian Băsescu mai are o şansă: schimbarea radicală a discursului său public: lansarea dezbaterii naţionale privind forma de guvernământ. Monarhie versus republică.

La fel ca Tanţa ajunsă la bătrâneţe, Victor Boştinaru sparge oglinda în loc să admită realitatea. A îmbătrânit şi nu-l mai curtează nimeni. Aşa s-a gândit el strâmb, că e drept să organizeze la Bruxelles  o conferinţă cu titlul „Riscurile utilizării cianurii în minerit: Proiectul Roşia Montană din România.” Nu prea mai are experienţă în acest domeniu şi atunci luftează. A uitat că funcţia creează organul. S-a trezit într-un gol de imaginaţie şi şi-a închipuit singur în baie, când mângâia chelia, că poate deveni frumos peste noapte. Şi-a tras pentru conferinţă nume grele. Dar stupoare. Cei care trebuiau să-i susţină partitura, vădit în dezacord cu concertul ţărilor europene, şi-au nuanţat poziţile anti-Roşia. mai mult decât atât, s-a trezit cu ditamai lăcrimaţie la comisia de petiţii formulată de Roger Helmer, euruparlamentar britanic, care a acuzat că românul a organizat un “hatchet job”, adică o acţiune de distrugere a reputaţiei unei organizaţii. Dar despre cum şi-a luat-o Boştinaru, cu altă ocazie. citeşte

Stau la un vin fiert cu poetul liberal şi libertarian Stoian G. Bogdan. Tocmai povestim despre cum a fost şi el reţinut împreună cu site-ul de cultură. Fiind avocat, va da în judecată Jandarmeria pentru reţinere abuzivă. Dar pentru asta trebuie să plătească taxa de timbru, plus că dosarul se duce la Parchet…. Şi vine ştirea. Un comando GreenPeace ocupă de mai multe ore biroul unui ministru al Guvernului României. R0xana Iordache descrie savuros evenimentul.

citeşte

Sâmbătă Piaţa Constituţiei din Bucureşti. Frig de îngheaţă pavajul. Activiştii ecologişti strâng protestatari cât de o poză şi un clip pe youtube. Bune şi ălea pentru dosarul de finanţare. Zgribuliţi şi fără chef, salvatorii Roşiei Montane ţin pancarte roş-verzi. De parcă suntem la Budapesta. Agitatorii cer vehemenţă. Tonuri baritonale. Nu obţin decât piţigăieli. citeşte