Povestea spune că într-o mică grădină a lui Dumnezeu vieţuitoarele se hrăneau cu iluzii. Repetau după dictare: “Trăim bine!” Nu aveau nevoie de mâncare sau de îngrăşăminte. Exista o paşnică şi tăcută coabitare între flori şi dobitoace. După principiul eu nu te strivesc pe tine, tu nu mă otrăveşti cu petale. Înţelegerea era tare plăcută boierului curţii. Doar un crin imperial ţipa ca la piaţă.
Ba că vine miros de la grajd şi nu poate dormi, ba că nu este udat bine şi că pământul nu e suficient de fertil pentru creşterea sa. Tot timpul era nemulţumit. Zicea că luptă sub Ordinul salatei pentru cei mulţi. Nu voia să se ştie că nevăstuica lui îi aducea parfumuri scumpe, încălţări de firmă, azot din praful de pe stele şi perle de rouă din magazinele Swarovsky. Sigur ciucureii îi avea demult, la fel ca somnul de om împlinit, ascunşi la rădăcini. Să nu vadă gloata împlinirea? Multe vietăţi îl ascultau. Vorbea bine. Avea predicat. Dar puţini îl credeau. Totul era un monolog al surzilor (trebuie spus straturile de zarzavat n-aveau ca oamenii glas) până în ziua în care imperiala floare s-a trezit comentând curul valetului curţii. Ce ocări a mai trântit?! Câtă obidă proletară. Cum că şezutul era lăţit pentru că stăpânul avea prea mare grijă de purtătorul de fese. A încercat revolta florilor cu un atac de brusture contra obraznicului cur. Dar n-a reuşit. Ba dimpotrivă. Toate s-au revoltat: Păi cum, un crin imperial se ocupă de cur?
Mulţimea din ograda lui Dumnezeu voia programe de fertilizare şi strategii de dezvoltare a fermelor. Mai mult îngrăşământ pentru poporul floral. Mai bine pentru dobitoace.
Chiar aşa. Crinul s-a degradat trezindu-se vorbind despre bucile servitorului. Şi toţi i-au făcut nervosului petalele guler. De supărare, închis în el, şi-a pus vinilul cu Ceaikovski şi a dansat, dacă nu mai dansează şi azi, în gând “Spărgătorul de nuci“.
Taguri: crin asiatic imperial, sa trăiţi bine, Spărgătorul de nuci, Swarovsky
