Urmărind sâmbătă seara reportajul Oanei Stănciulescu de la Antena 3 cu Sorin Roşca Stănescu şi cei doi copii ai săi plimbându-se fericiţi pe pajiştea de la Snagov înainte de rugăciunea de noapte, mi-am adus aminte de  „feeling good spots,” tehnicile campaignerilor americani de exploatare a sentimentelor, pe care le-am exemplificat în Manual de campanie electorală încă din 2000. E clar Sorin Roşca Stănescu a început campania electorală. Îi voi duce noua ediţie a cărţii mele, acum şi cu social media. Nu pentru că nu ar şti cum se face brandingul personal, doar aşa din amiciţie. Prin 1998 voia să fiu vecin cu el la Snagov, dar mi-am dat seama că nu pot ţine cu el ritmul …financiar al cheltuielilor cu moşia 🙂 citeşte

USL trebuia să-şi anunţe azi candidaţii pentru Bucureşti. Cu pompă şi convingere. Dacă Sorin Oprescu e opţiunea clară, la sectoare încă nu s-au definitivat listele. Mărul discordiei e la sectorul 6, unde se mai dă bătălia prin culise între candidatul de casă al lui Crin Antonescu, Rareş Mănescu şi senatorul Gabriel Mutu, mult mai greu de atacat decât liberalul.

Nici Ponta, nici Antonescu nu vor să cedeze. Sigur că şi Ponta la fel ca şi noi ştie cu ce poate fi atacat Rareş Mănescu, un politician care a stat mai mereu în umbra celor grei, dar a  ştiut să dârmonească bugetele mai abitir ca Iosefini. Aşa se şi explică prietenia sa cu Antonescu, de pe vremea când oratorul era mic, foarte mic.

Rareş Mănescu este important în PNL pentru că e gros la pungă. Ştie să scoată bani din piatră seacă. E un alt George Moiesescu, liderul de la sectorul 1, mai abil însă şi mai şiret.

Între cei doi se dă o luptă surdă pentru supremaţia pe PNL Bucureşti. Pe nici unul nu-l mână în luptă vreun proiect Capital, doar bugetele dodoloaţe.

Nici la  sectorul 2 ţărănistul Cristi Popescu, ajuns liberal, nu e sută la sută sigur pe candidatură, mai ales că Nicolai Onţanu a dat de înţeles că s-ar întoarce în PSD. Abilă asocierea sa cu Tăriceanu, un premier care a ştiut să conducă economic, nu bine, excepţional România.

Aştept replica ecologiştilor.

Unul dintre cele mai influente cotidiane maghiare “Nepszabadság”  îl dă ca posibil candidat la preşedinţia Ungariei pe László Tökes, după demisia Pal Schmitt, pentru acuza că şi-a plagiat lucrarea de doctorat. citeşte

“Cea mai importantă iniţiativă care ar putea-o avea UE ar fi „modernizarea pieţelor în vederea creşterii nivelului ocupării forţei de muncă,” consideră83% dintre români, faţă de 79% media din ţările UE27, conform ultimului Eurobarometru, citat de Capital.ro. Păi eu nu înţeleg. De ce se opune Mircea Toma, preşedintele Active Watch, campaniei RMGC privind crearea celor 4000 de locuri de muncă la Roşia Montană, tocmai el care anunţa pe TVR 1, la oră de maximă audienţă că 78% dintre români sunt în favoarea proiectului Roşiei Montane? citeşte

Mi-aş fi dorit să trăiesc într-o lume a florilor şi a caselor de basm.

Mă mulţumesc cu peticul meu de grădină. Oricum ieri am săpat şi plantat. Sper ca răsadurile să ajungă măcar la cota de 1/10 din vis. citeşte

Mircea Badea: “e bine să fim ecologişti, dar nu ştiu dacă se împacă bine
ecologia cu împuierea dementă. Asta nu stiu, nu prea se împacă. E bine şi
cu gândirea pozitivă, cu cretinismul ăsta,  dar ecologismul nu prea se
potriveşte cu cele 7 miliarde de oameni ai planetei. Şi atunci poate că
trebuie exploatate şi gazele de şist, poate trebuie exploatat şi aurul de
nu ştiu unde, de la Roşia nu ştiu care. Dar omenirea, totuşi, în afară de
înmulţire, poate ar fi bine să poată şi nişte inteligenţă.”

Un coş din Fundul Moldovei cu ouă încondeiate, dulceţuri de afine, sirop de fructe de pădure, o sticlă de afinată sau vişinată, compot de cireşe amare, aşezate în coş cu ştergar ţesut în casele bucovinencelor. Eu le-am gustat. Merită toţi banii.

Pentru comenzi: danielazdrob@yahoo.com

Salvati Casa lui Eminescu de la Varatec! de ZiaristiOnlineTV

Marian Iancu a prins slăbiciunea autorităţilor timişorene şi domină tactic lupta pentru salvarea echipei Poli. Nu face divizarea societăţii BKP-Faber cu datorii şi nici CL şi CJT nu pot plăti datoriile unor societăţi comerciale pe pierderi, conform legii finanţelor publice. Mai sunt câteva zile până la 31 martie, ultima zi în care se mai poate depune dosarul de licenţiere a clubului de fotbal. În urmă cu două săptămâni, Marian Iancu le-a cerut autorităţilor să vină cu 2,6 de milioane de euro şi apoi va începe negocierile de preluare a pachetului majoritar de către acestea. Nici una dintre variante nu este posibilă. Iancu nu e dispus să investească, nici autorităţile să rişte. Ce-i de făcut?

Şi asta după ce a vândut întreaga echipă de Champions League. citeşte

22 de ani. Atât i-a trebuit României. De la momentul de graţie al Proclamaţiei de la Timişoara la cel de dizgraţie al Proclamaţiei de la Bârlad. Atunci se invocau divinele drepturi capitaliste.  Poporul adunat în Piaţa Revoluţiei făcea rugăminţi de coborârea în lumea greşiţilor a cuvioaselor odoruri din partea investitorilor. Acum, iacă poarca: Trei mii de răzeşi s-au adunat “pi şientrul târgşorului, văleu”, pentru a ridica vocea în contră – sau incontro – ca nu mai ştiu co mo si cheamă – cotropitorilor de la Chevron:  “Noi, locuitorii municipiului Bârlad, reuniţi în Piaţa Civică alături de reprezentanţi ai cetăţenilor din celelalte localităţi ale judeţului Vaslui protestăm împotriva explorării/exploatării gazului de şist prin metoda fracturării hidraulice a rocilor, metodă neconvenţională şi poluantă.” citeşte