mariusghilezan.ro

22 de ani. Atât i-a trebuit României. De la momentul de graţie al Proclamaţiei de la Timişoara la cel de dizgraţie al Proclamaţiei de la Bârlad. Atunci se invocau divinele drepturi capitaliste.  Poporul adunat în Piaţa Revoluţiei făcea rugăminţi de coborârea în lumea greşiţilor a cuvioaselor odoruri din partea investitorilor. Acum, iacă poarca: Trei mii de răzeşi s-au adunat “pi şientrul târgşorului, văleu”, pentru a ridica vocea în contră – sau incontro – ca nu mai ştiu co mo si cheamă – cotropitorilor de la Chevron:  “Noi, locuitorii municipiului Bârlad, reuniţi în Piaţa Civică alături de reprezentanţi ai cetăţenilor din celelalte localităţi ale judeţului Vaslui protestăm împotriva explorării/exploatării gazului de şist prin metoda fracturării hidraulice a rocilor, metodă neconvenţională şi poluantă.”Şe grăieşti, maică? Păi, zisă-i că-i rupt chişoru’, sări o dulamă cu viers de Coana Chiriţa la Tutova, pe obşinile… Stai, Merţedeso! Ţipă Pardesista cu ghioc. Şi ce mai zarvă în târg. S-au scos prapurii şi sfintele moaşte. Moroii fură înţepaţi la inimă, încă şapte zile de post. De la lăsatul de peşte, la lăsatul de gaz. Şisto! Şe ai bre? “Nu ţî ghini?” “Şezi şî nu ti ocârî!” părea vocea Parascoveniei din colţ, dar nu “se aude ghini.” Gâlceavă, ce mai.

“Să punim mâna pi coase ca la Flămânzi!” striga un bătrân. Era mai mult toiag decât suflet. Dar îngâna! Şi blestema! “Tu Ştefane… la Putna …nu mai sta…!” voia profa de sport să recite din Eminescu dar uită continuarea.

“Ne iau aurul şi acum şi gazul?” Toţi în cor: “Pe aşii nu se trece!”

În zi de smoală şi pizmă, înaintau mulțimile negre, gloata, ca lupii flămânzi, în contra eunucului Soliman Paşa acum american, de ziceai că-i Ştefan în luptă la Podul Înalt, doar mlaştina-i acum betoane, dar “vitejia-i, coaie.” Vorba unui băiet venit de la oraş. Şi m-am întrebai? Cum se zice corect: “Pană di vulpi la pălărie sau pi pălărie?” “Taşi, mă că mă-ncutremur!” zicea altul.

Alai de logofeţi, ispravinci domneşti, coconi şi buciumi de jale. Lor li s-au arătat semnele Potopului de Annanuki ecologişti.

“Păi, pi buni, să vină aliotmanul să ne prăvale ţarina?” “Păi, dreptu-i?” întreba o femeie cu figură de navetistă. La toată floarea răzeşilor s-au adunat clăcaşii şi au zbuciumat cu osândă piaţa, “că doar îi vreme de obidă!”

Nu vin ei să ne cutremure cu gazu’ ila.” Brăila, mamă! “Stai oleacă!” Şi nu se mai auzea om cu om pentru că duduia ecologistă urla în franţuză de la staţie. Ila e şi un cititor de cărţi.

După o jumătate de zi de proteste, cu mic cu mare, ca la defilare bârlădenii s-au întors gălbejiţi, dar negazaţi, acasă la o porţie de barabuli batuşiti! Li s-a nărăvit glanda eco, să nu mai zică cineva că mămăliga nu explodează …din şisturi prin fracturare.

Poporul bârlădean a dat piept capitalismului înfracturat şi mai făcu un act de vitejie. Merită o samahoancă şi o psaltire.

Să scoată soboarele de preoţi şi moaştele spre închinăciune. Dă bădie cuşma de năsălie, că nu-i di şagă!