mariusghilezan.ro

Marian Iancu a prins slăbiciunea autorităţilor timişorene şi domină tactic lupta pentru salvarea echipei Poli. Nu face divizarea societăţii BKP-Faber cu datorii şi nici CL şi CJT nu pot plăti datoriile unor societăţi comerciale pe pierderi, conform legii finanţelor publice. Mai sunt câteva zile până la 31 martie, ultima zi în care se mai poate depune dosarul de licenţiere a clubului de fotbal. În urmă cu două săptămâni, Marian Iancu le-a cerut autorităţilor să vină cu 2,6 de milioane de euro şi apoi va începe negocierile de preluare a pachetului majoritar de către acestea. Nici una dintre variante nu este posibilă. Iancu nu e dispus să investească, nici autorităţile să rişte. Ce-i de făcut?

Şi asta după ce a vândut întreaga echipă de Champions League.

Timişoara este demult sub asediul turnuleţelor. Mai mult cultura de cort e precumpănitoare. Oraşul pare un burg german din landurile sărace. În plus este brăzdat de turnuleţe ţigăneşti. Demult am spus că nu mai are suflu şi avânt. Nu are lideri de vocaţie. Inovaţia e de domeniul trecutului. Şi de aici ce face Marian Iancu …e pentru că i se permite.

Toată treaba îmi aduce aminte de întâmplarea tot nefericită prin care a trecut un prieten care are un local învecinat cu o casă de ţigani. S-a trezit că vine ţiganul tată şi-i cere să organizeze nunta băiatului în local. Amicul meu i-a făcut un preţ preferenţial, că doar nu e bine să te pui rău cu vecinii, care sunt şi ţigani. După ce a prezentat oferta redusă substanţial, ţiganul părinte a acceptat şi după ce au bătut palma a zis: “N-a acum să văd cu ce vii şi tu la fericirea copiiilor!” Păi, am redus….se bâlbâie proprietarul de local. Vino şi tu cu bănuţi, din ăia faini, europeni! Şi l-a pişcat de faţă, dar înainte de nuntă să nu ne faci bucata: Ţiganul plecă.

Aşa am păţit şi eu recent când să-mi închiriez un apartament pe Calea Victoriei din Bucureşti. Unul, la fel ca ăştia, a acceptat oferta mea de preţ pentru luna de chirie. Când să batem palma, a zis: “Păi, barosane, tu cu ce vii?” Păi i-am răspuns cu apartamentul. Nu asta, măi. Bagă şi tu nişte bani în umplerea spaţiului. Păi am zis am deja o parte din mobilier. El nu. Insista pentru nişte fotolii faine pentru că fetele sale nu pot sta pe orice cârpitură. Şi i-am  răspuns că după ce pleacă nu am ce face cu fotoliile din piele. Oricum nu-mi plac. “Şefu’ facem noi să fie bine!” Când aud chestia asta cu şefu, deja simt o mână în buzunar.

A doua zi i-am dat reject. recunosc că şi după ce am văzut pe net că e urmărit penal pentru că a cerut o returnare de TVA de 51 de milioane de euro, pe o factură falsă.

Oamenii ăştia ar trebui să stea prin puşcării, nu să ne conducă viaţa din turnuleţele lor de tablă şi bătându-ne pe spate cu ghilul.

Orza nu-mi răspunde de câteva zile. Păcat. Stă pitit ca struţul. Poate dacă aveam bărbaţi la primărie nu ne dominau ţiganii.

Nebunul din Flora avea o vorbă: “O mie de ani ne-am luptat cu turcii şi acum ne domină arabii.” Asta era pe timpul lui Ceauşescu.