USL trebuia să-şi anunţe azi candidaţii pentru Bucureşti. Cu pompă şi convingere. Dacă Sorin Oprescu e opţiunea clară, la sectoare încă nu s-au definitivat listele. Mărul discordiei e la sectorul 6, unde se mai dă bătălia prin culise între candidatul de casă al lui Crin Antonescu, Rareş Mănescu şi senatorul Gabriel Mutu, mult mai greu de atacat decât liberalul.

Nici Ponta, nici Antonescu nu vor să cedeze. Sigur că şi Ponta la fel ca şi noi ştie cu ce poate fi atacat Rareş Mănescu, un politician care a stat mai mereu în umbra celor grei, dar a  ştiut să dârmonească bugetele mai abitir ca Iosefini. Aşa se şi explică prietenia sa cu Antonescu, de pe vremea când oratorul era mic, foarte mic.

Rareş Mănescu este important în PNL pentru că e gros la pungă. Ştie să scoată bani din piatră seacă. E un alt George Moiesescu, liderul de la sectorul 1, mai abil însă şi mai şiret.

Între cei doi se dă o luptă surdă pentru supremaţia pe PNL Bucureşti. Pe nici unul nu-l mână în luptă vreun proiect Capital, doar bugetele dodoloaţe.

Nici la  sectorul 2 ţărănistul Cristi Popescu, ajuns liberal, nu e sută la sută sigur pe candidatură, mai ales că Nicolai Onţanu a dat de înţeles că s-ar întoarce în PSD. Abilă asocierea sa cu Tăriceanu, un premier care a ştiut să conducă economic, nu bine, excepţional România.