E clar. Elena Udrea dă semnalul, “Recredibilizarea guvernului” se citeşte simplu: PLECAREA lui Boc, după semnarea acordului miliard cu FMI. Portocaliilor le convine o demisie a lui Boc. Strada, calmată de ger, promite un martie de foc. Dar Boc nu vrea să renunţe de bună voie. Atunci, prin Ilie Sârbu, agentul de legătură dintre PSD şi Cotroceni, se va forţa întroducerea unei moţiuni de cenzură, iar castanele din foc vor fi scoase de UDMR. Şi iacă-tă cum Inorogul portocaliu se transformă în miel de Paşte. Nimic nu poate fi mai salvator pentru PDL decât un guvern marionetă. Memoria colectivă este scurtă. După şase luni cotoroanţa portocalie poate veni cu himenul cusut. Va face poză de fată mare. citeşte

Te simt precum o lună coaptă

moale în patul meu înstelat

piele mea goală aşteaptă

părul tău, abanos pastelat citeşte

Monica Macovei, la fel ca oricare politician român, mai face gafe.  Recent am prins-o că

nu ştie  principiul neretroactivităţii legilor

sau mă rog cine i-o fi scris textul, vreunul dintre viemii de dosare. E veche meteahna politicianului român de a-şi angaja fie ţuţeri, fie ploscari, fie ţucalari, dacă nu amanţi sau amante pe posturile călduţe de consilieri. Dar nu toată lumea poate expanda ca dudia din drama “dragă Stolo,” care dintr-o conjunctură a ajuns cogeamitea demnitar, cu soţ paharnic la Cotroceni. Multe dintre ibovnice au sfârşit în anonimat. Grase şi neiubite. Altele împinse de tupeu au 4×4 şi nu se înzăpezesc ca mulţimea plătitoare de taxe. Şi mai sunt multe alte astfel de vietăţi care bântuie palatele, budoarurile, saloanele, fără a avea alte profesii decât acelea de lins dosare. Unele ajung mai sus. Chiar la Curtea Constituţională şi se pronunţă. Nu le dau numele, vorba unui prieten, “Marius, aştept să te baţi cu Zeii, nu cu viermii gogoşilor de mătase.”