La fel ca Tanţa ajunsă la bătrâneţe, Victor Boştinaru sparge oglinda în loc să admită realitatea. A îmbătrânit şi nu-l mai curtează nimeni. Aşa s-a gândit el strâmb, că e drept să organizeze la Bruxelles  o conferinţă cu titlul „Riscurile utilizării cianurii în minerit: Proiectul Roşia Montană din România.” Nu prea mai are experienţă în acest domeniu şi atunci luftează. A uitat că funcţia creează organul. S-a trezit într-un gol de imaginaţie şi şi-a închipuit singur în baie, când mângâia chelia, că poate deveni frumos peste noapte. Şi-a tras pentru conferinţă nume grele. Dar stupoare. Cei care trebuiau să-i susţină partitura, vădit în dezacord cu concertul ţărilor europene, şi-au nuanţat poziţile anti-Roşia. mai mult decât atât, s-a trezit cu ditamai lăcrimaţie la comisia de petiţii formulată de Roger Helmer, euruparlamentar britanic, care a acuzat că românul a organizat un “hatchet job”, adică o acţiune de distrugere a reputaţiei unei organizaţii. Dar despre cum şi-a luat-o Boştinaru, cu altă ocazie. citeşte

– Vine tsunami, vine potopul!
Frumoasa cu ochi migdalaţi pierde vocea,
în vânt  cu pălăria,
şarla de uragan fură tot
fata ştie de la şcoală, când marea se resoarbe, citeşte