Nu trebuie să uităm: Gheorghe Diamandescu, şeful IGP în perioada 13-15 iunie 1990, raporta ministrului Chiţac “am dat foc autobuzelor, conform înţelegerii”. În 2001, când a fost audiat de către instanţa Curţii Supreme de Justţie, Diamandescu a spus că pe 12 iunie 1990 a realizat un plan de degajare a Pieţii Universităţii.
citeşte

ora 23:15: de la Spitalul de Urgenţă se anunţă: Petre Nechita are traumatism cranio-cerebral.

ora 23:10: Enache, purtătorul de cuvânt al jandarmeriei, anunţă că sunt 26 de persoane reţinute. “Nu avem toate datele!” zice la tv. Şi închide telefonul, telefon plătit din banii noştri. citeşte

imagini Reuters

Ziariştii au fost în posesia informaţiilor că există grupuri violente care vor să denatureze manifestarea paşnică din Piaţa Universităţii. Oare SRI, doi şi un sfert şi alte secrete, plătite cu bani serioşi, nu au putut preveni? Sau, la fel ca în seara de 13 iunie 1990, chiar ofiţerii în civil au provocat incendierile? Toate transmisiile tv de la revoluţia română, până la revoluţia arabă, trecând prin revolta tinerilor din Chişinău, au demonstrat existenţa diversioniştilor. Nimic nou. citeşte

“Crin Antonescu, are obligaţia imperativă – politică şi morală – să motiveze mişcarea de eliberare naţională, să şi-o asume, să o coordoneze, deci să-i dea sens şi finalitate. Cu alte cuvinte, să reprezinte oamenii la cel mai înalt nivel, să le asigure protecţia politică, să nu-i lase expuşi represiunii care deja e anticipată, prin reţineri, brutalităţi şi amenzi nesimţite,” scrie prietena mea de-o viaţă Roxana Iordache pe blogul ei.  citeşte

Senatorul PDL, Iulian Urban, despre mitingul din 14 ianuarie 2012:
Mentalitate de viermi care nu vor absolut nimic, dar se plang de tot ce-i inconjoara
Deputatul PDL, Gheorghe Albu, a declarat că, în opinia sa, nu poate fi vorba de proteste ale cetăţenilor, ci despre adunări ale “fanaticilor de la echipele de fotbal, ca Steaua sau Dinamo”.

Andreea Pora: “ În Piaţă există grupuri dirijate.”

Tiberiu Lovin: “Eu nu-s impotriva voastră, a celor care aveţi vreme de pierdut pe la mitinguri, a mamelor iresponsabile care se duc în gloată violenţa cu nişte copilaşi şi a unor boschetari care aruncă pietre spre forţele de ordine.” citeşte

Dacă evenimentele din 13-15 iunie 1990 rămân în istorie ca “Mineriada sângeroasă” a lui Ion Iliescu, moment care ne-am izolat ca ţară de lumea civilizată, cele din 13-14 ianuarie 2012  vor fi strict legate de numele lui Traian Băsescu. citeşte

Mircea Ciumara s-a stins discret. Avea doar 68 de ani. L-am cunoscut prin anii 1990 în sediul PNŢCD. Avea o statură impozantă. Nu doar pălăria îi ridica ţinuta. Vorba aşezată, gravă, verbul aprins, ştiinţa de carte, toate l-au recomandat ca pe un domn al politicii. A fost ministru de finanţe şi apoi al industiriilor. În 1997 mi-a propus să-i conduc ministerul cu o mână de fier. A trebuit să-l refuz. Învăţasem deja de la Corneliu Coposu să nu doresc demnităţi publice. L-am revăzut pe Aleea lui Vociulescu din Parcul Tineretului, anul trecut. Ştiind că e Director general al Institutului Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române, l-am întrebat cum vede ieşirea din criză. Mi-a replicat sec şi tăios: voi tinerii trebuie să găsiţi soluţii. Nu ştiam de suferinţa sa.  citeşte

Articolul  “Plecarea Nokia provoacă efecte în lanţ. Sute de concedieri şi mai puţine investiţii străine,” apărut recent în Zf,. în plin scandal Arafat, aduce din nou în atenţia publică cazul Roşia Montană Gold Corporation.  Unii pleacă, alţii aşteaptă. Bilanţul investiţiilor străine scade la toţi indicatorii. Prin forfaitul afacerii de la Jucu, s-au pierdut câteva mii de locuri de muncă atât în amonte cât şi în aval. Conform analizei prestigiosului ziar financiar, acest fapt a fost un semnal negativ pentru firmele din afară:
“Imaginea de ansamblu indică prăbuşirea investiţiilor străine directe în 2011 şi atingerea minimului ultimilor opt ani, în ciuda revenirii economiei în teritoriu pozitiv, România nereuşind să devină atractivă pentru nerezidenţi”. citeşte

Constantin Vişoianu s-a născut în comuna Urlaţi din judeţul Prahova, în februarie 1897. Provenea dintr-o familie de învăţători. Studiile pe care le-a urmat în ţară, dar şi în străinătate, ar putea să surprindă pe cei care nu ştiu câţi copii din familii modeste, dar dotaţi intelectual, au beneficiat de sistemul de burse existent în Regatul României. Atât pentru şcolile din ţară, cât şi pentru cele europene. După ce a studiat la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, şi-a luat doctoratul în drept la Paris. A profesat avocatura, după care a fost remarcat de către Nicolae Titulescu şi promovat consilier tehnic la Liga Naţiunilor, expert la Departamentul pentru Limbi şi Naţionalităţi de la Geneva.

citeşte

“În momentul în care Ungaria încetează a mai fi europeană – adică vestică –, ea este separată de propriul ei destin, este împinsă dincolo de propria sa istorie: ea îşi pierde esenţa propriei identităţi,” scria Milan Kundera în articolul “Un Occident Kidnappé ou la tragédie de l’Europe Centrale,”publicat în “Le Débat”, la 27 noiembrie 1983, articolul fiind apoi preluat de “The New York Review of Books.”

După 30 de ani, Ungaria se izolează. Caută o alte cale decât cea Europeană? Viitorul ne va arăta succesul sau eşecul politicii lui Viktor Orban. Comentariul meu: în evz.ro

Robert Turcescu, ziaristul cu bile şi fără coloană, s-a supărat pe Neagu Djuvara că şi-a retras afirmaţiile legate de averea lui Dan Voiculescu şi i-a tras în Academia Caţavencu un   venerebilului un perdaf ca la uşa cortului:  „Vine o vârstă când toate se înmoaie. Se strâmbă ele braţe şi genunchi, spinări semeţe ori priviri crunte, darămite un amărât de verb sau o rostire fără echivoc. Aşa se face că, după ce mi ţi l-a pus pe Dan Voiculescu în rândul escrocilor pe motiv de Crescent, domnului Neagu Djuvara i s-a blegit spusa, lăsând să picure în presă un comunicat incontinent, din care rezultă că n-a ştiut s-o ţină p-aia dreaptă. citeşte