mariusghilezan.ro

Dacă evenimentele din 13-15 iunie 1990 rămân în istorie ca “Mineriada sângeroasă” a lui Ion Iliescu, moment care ne-am izolat ca ţară de lumea civilizată, cele din 13-14 ianuarie 2012  vor fi strict legate de numele lui Traian Băsescu.

Istoricul zilelor precedente. Subsecretarul de stat, Raed Arafat, anunţă public că nu este de acord cu noua lege a sănătăţii. Influenţat de cuburile topite de gheaţă, Traian Băsescu are proasta inspiraţie de a-l ironiza în direct la unele dintre televiziuni. “Dacă nu găseşte înţelegere, poate şi are alt punct de vedere decât propriul lui ministru, ori trebuie să plece ministrul, ori secretarul de stat. Cine credeţi că pleacă? Ghici ghicitoarea mea,”  comentează ironic şeful statului. Şi Raed, fondatorul SMURD, îşi dă demisia.

Rapid, lumea se mobilizează prin intermediul reţelelor de socializare. În Târgu-Mureş, Craiova, Timişoara şi în Bucureşti au loc mitinguri de susţinere a lui Arafat. În seara de 13 ianuarie, manifestanţii din Bucureşti pleacă spre Cotroceni. În locul mesajelor de susţinere a subsecretarului demisionar, apare şlagărul impus de purtătorii de caschetă: “Ieşi afară/javră ordinară!” şi bineînţeles: “Jos Băsescu!” Jandarmeria e paşnică. Nu dă semne de violenţă. Doar spre miezul nopţii, la umbra felinarelor, reţin câţiva demonstranţi. La fel ca în decembrie 1989. Deşi legea nu sancţionează decât pe organizatorii mitingurilor neautorizate, cunoscutul om de muzică, Doru Stănculescu, este dus la secţia de poliţie şi amendat. este acuzat de ultraj şi de participare la miting neautorizat. Purta o pancartă: “Maaaaaaaaaaaaarş Băsescu!” Pretorienii zic că e o crimă de les majestate, dar el îl goneşte pe omul Băsescu, nu pe preşedinte. Se va adresa instanţelor.

14 ianuarie. Nori negri deasupra Pieţei Universităţii. Aproape 1.000 de protestatari paşnici. Plin de dube de jandarmi. O parte dintre demonstranţi hotărăşte să plece spre Palatul Cotroceni. Acolo, mari mobilizări de forţe poliţieneşti nu le permit să demonstreze. Se întorc. În Piaţă mai sunt câteva sute. Spre orele 19.00, bucureştenii ies în centru. Jandarmii provoacă. Împing lumea de pe carosabil şi de lângă Troiţă, simbolul rezistenţei. La un moment dat, scenariu identic ca în alte părţi, un om de ordine este lovit cu o piatră în cap. Ţestoasele jandarmeriei se aprind. Se scot scuturi, gazele lacrimogene şi bastoane. Mulţimea se înfierbântă. de pe trotoarele dinspre Universitate, protestatarii aruncă ce au la îndemână. Zicând că eliberează carosabilul, jandarmii fac paradă de forţă. Pentru intimidare.

Televiziunile transmit live. După orientări. Antena 3 e pe de parte cea mai obiectivă.

Posturile puterii caută vinovaţi. ba că sunt din galeria Stelei, ba că sunt manipulaţi politic, ba că sunt golani. ora 21.00. La B1 Tv, reporterul relatează din Piaţă. Robert Turcescu caută evident să găsească vionovaţi şi ţine partea Jandarmeriei. Când i se spune că sunt bătrâni, femei de condiţie bună, părinţi cu copiii în braţe, jucătorul cu bile zice că e o inconştienţă să-ţi duci copilul la astfel de manifestaţii violente. Andreea Pora susţine că printre demonstranţi sunt grupuri dirijate. Din reflex, caut dirijabilul. Nu este. Toate culorile politice sunt prezente în Piaţă. Chiar şi membri ai PDL.  Încă patru jandarmi sunt răniţi. Apar ambulanţele. Lumea tot mai tensionată salută, totuşi, apariţia echipajelor SMURD. La Antena 3 se prezintă cazul unui bărbat leşinat pe caldarâm.  Îşi revine. Forţele de ordine fac mişcări de forţă. Probabil ca să sporească nervozitatea. Am senzaţia că am mai văzut filmul ăsta. De la incendierea autobuzului de poliţie de către însuşi oamenii de ordine ai lui Diamandescu, trecând prin Primăvara arabă, toate operaţiunile de intervenţie sunt la fel. Dacă nu provocau jandarmii lumea protesta paşnic.

După ora 12.00 se goleşte Piaţa. La fel ca-n 13-15 iunie. Protestatarii sunt urmăriţi pe străzi. 29 sunt reţinuţi. Memorabilă va rămâne povestea unui psiholog, sub 30 de ani, reţinut şi dus la secţia 5. În faţa camerelor de luat vederi arată echimozele de la tâmplă. A fost bătut de jandarmi. Victor Alistar, preşedintele Transparency International România, anunţă că va acorda asistenţă juridică gratuită tuturor celor reţinuţi.

Scenele de violenţă, barbarismul provocatorilor, modul prin care televiziunile obediente relatează evenimentele arată că a început sfârşitul regimului Băsescu.

Încă îmi sună în minte, urletele celor din Secţia 5 Poliţie. vinovaţi pentru ce? Pentru că au strigat: “Jos Băsescu!”

Anghel C. Marin, în vârstă de 68 de ani, şi-a lăsat orătănile şi din Zimnicea s-a suit în primul autocar de Bucureşti. Cu agenda şi documentele ascunse în pantaloni ca să nu le piardă, bătrânul ajunge  pe la orele 15.00 în Piaţa Universităţii. Întrebat de ce a venit tocmai în Bucureşti să protesteze, bătrânul răspunde promt şi mândru: “Am venit ca să trăiţi voi tinerii mai bine. Mor pentru tineretul ăsta, dă-mă dracu’! Eu mi-am trăit viaţa.” A fost de trei ori bruscat de jandarmi. Ultima oară l-au bătut zdravăn.Cânta pipăindu-şi rănile: “noi de aicea nu plecăm…”