mariusghilezan.ro

Ha..ha…ha! Fătălăii salvatori de roşii montane au reuşit în câteva ceasuri să demonstreze românilor că Sanda Lungu, femeia din reclama RMGC, care cerea de lucru, nu e un personaj fabricat, cosmetizat, un actor de operetă, un produs de PR, aşa cum susţineau ONG-urile sorosiste la portofel şi ecologiste la chipiu. E un om simplu, care înjură la fel ca noi, ştie să fie bărbată cu asexuaţii zigoţi ai ciulinilor de Bărăgan urcaţi în munte.  Ironizează la fel ca noi, fraierii. Expresia sa, “Fut Buha!”, des folosită în Ardeal de către cei care au cu ce, e în contrast cu onania ecologistă. Bravo Sanda, fii bărbată!!! Fute-i tu dacă ei n-au cu ce.

O bună prietenă mi-a spus aseară că unul dintre tinerii producători de emisiuni ai unui important post de tembeliziune i-ar fi replicat tăios: ““ce tot răscolim trecutul. Păi dacă torţionarii erau plătiţi să bată oameni, ce avem noi împotrivă, asta era meseria lor, pentru asta erau plătiţi.”

Stau să mă gândesc la ce bună lupta noastră anticomunistă? Ce culegem azi? Oare tinerii de azi nu au citit nimic? Mâine, poimâine vom fi puşi la zid, la fel ca legionarii. Vom fi făcuţi vinovaţi că nu ne-am luat Maybach sau alte proteze sociale. Cred că mă retrag în disperările mele. La scris.

Puţini oameni în oraşul meu pot spune că nu l-au cunoscut pe, hâtrul personaj care a jucat rolul de director şi finanţator al ziarului “Timişoara”. O boală cumplită l-a răpus la doar 66 de ani. Mereu agitat, parcă avea degetele în priză, a fost o personalitate puternică, greu de strunit, ca un cal de pripas. Era când regalist, când băsist, când ţărănist, mai rar polist. A fost unul dintre puţinii oameni care nu s-au plimbat prin viaţă. A cheltuit din ambiţia sa aproape un milion de dolari (bani din vânzarea reţelei sale de cablu) pentru a ţine în viaţă ziarul “Timişoara”, la care am avut onoarea să lucrez şi eu. În ultimii ani făcea transporturi din Germania pentru a câştiga bani pentru ziar. citeşte

Prezent la Fân-Fest, Marius Vintilă, acest Bogdan Stelea al redutei ecologismului, ușor legănat, puțin afumat, slobod la gură, a scos purumbelul: ”Unde vedeți cianuri, acolo suntem noi.” Deci, pe cale de consecință el și trupa lui sunt cea ce înjură. Deh, gura păcătosului…

Mihai Vintilă urătorul de orice ocazie este același trâmbițător care a dat cu Mihai de Dobrovolschi de nu s-a mai văzut așa o Guerillă de când e lumea radioului. După ce și-a făcut ca la ușa cortului pe foștii săi colegi, acum cântă la altă masă. El de fapt cântă la toate mesele, că din asta trăiește. De i s-ar tăia piscul cianotic n-ar mai exista personajul și nimeni nu i-ar simți lipsa.

Într-o lume a consumerismului şi a creaţiei de dragul finanţatorilor, iată că unul dintre cei mai talentaţi membri ai UAP, printr-un minimalism de mare clasă estetică, reuşeşte să impresioneze prin simplitate. Îşi oferă publicului ghipsul mâinii sale accidentate şlefuit şi poleit cu aur. Pentru cei care nu au ajuns la expoziţia “Mâna de aur a artistului”, realizată de tânărul Mihai Zgondoiu, o pot viziona aici.

– Marius Ghilezan: De unde ideea de mâna de aur?

– Mihai Zgondoiu: Mi-am rupt mâna în 2011 şi am şlefuit ghipsul într-un Performance.

Marius Ghilezan: Şi de ce de aur?

Mihai Zgondoiu: Apoi am acoperit-o cu foiţă de aur. Păi e mâna dreaptă, care mă ajută la actul creaţiei.

Marius Ghilezan: De aia e de aur?

Mihai Zgondoiu: E o ironie la adresa meşteşugarilor care obişnuiesc să spună că
“Meserie e brăţară de aur”

citeşte

Pe locul unei foste mine de caolin (argilă albă), ce aparţinea de Exploatarea Minei Aghireşu, s-a format o minunăţie a naturii, Laguna albastră, cum îi spun sătenii. Dacă nu ar fi existat exploatarea minieră, apa nu ar fi avut această culoare parcă desprinsă din Paradis. Malurile sunt nisipoase, exact ca la o plajă din Thailanda. citeşte

Suind Dealul Mesteacăn, de pe drumul Dej-Baia-Mare, printre râpe, doline și pruni de horincă, se deschide un drum îngust spre mănăstirea Greco-catolică Prislop. Acolo, trăiesc într-o viață monahală un preot și trei maici. Toți se îngrijesc de 20 de copiii ai străzii. Biserica este o bijuterie arhitectonică. La intrare, un cub cu lunile de naștere ale sfinților. Lăcașul de cult a fost ridicat în urmă cu 10 ani cu ajutorul Vaticanului, spun sătenii. Din pridvorul frumoasei case de oaspeți poți tăia cu privirea Pădurea Tătarilor, Dealul Măgurici și valea Someșului. În zona Ileanda, Rastoci, Ciocmani prunii dau în pârg, spre drumul lin al cominei spre gulerul horincii. citeşte

Numai un naiv poate crede că Omar Hayssam a fost ridicat din Siria, o țară neguvernată, aflată într-un nimicitor război fratricid, de către serviciile secrete românești. De ce s-a grăbit Traian Băsescu să anunțe primul aducerea teroristului? De ce a afirmat că a fost o acțiune ilegală a statului român pe teritoriul altui stat? Marelui jucător de șah, aflat cam singur pe tabla de joc, fără piesele importante, președinte de un an, este ținta unui subtil atac. Pe vremea când Băsescu controla totul în România, pionul Hayssam a fost trimis la căldură. I s-a asigurat liniștea. Și acum, hop, a fost smuls din bârlog de un comando organizat de forțele aliate. Numai un necunoscător al situației Siriei de acum poate crede   că serviciile secrete românești au acționat de capul lor. citeşte

Trei ore de parcurs un  drum prin hârtoape, de la Baia Mare până la Vișeul de Sus, merită efortul pentru a umbla cu Mocănița, singurul tren pe ecartament îngust cu locomotivă de aburi din Europa. Rătăcim drumul și ne trezim pe Valea Vișeului la câțiva km de granița  cu Ucraina. Este 8,45 și GPS-ul ne arată că mai avem o jumătate de oră. Sar și-i zic Lilianei, o prietenă de peste 40 de ani din Maramureș, să sune la companie și să țină în loc trenul. O face, cu chin și vai. Semafoare. Drumuri pe un singur sens. Ajungem la

9,18 minute în gara, ascunsă în spatele unor drumuri de piatră. Urcăm în fugă în ultimul vagon. Și eram și cu Gheorghe, moșul de 82 de ani, care avea grijă de mine când eram, vorba lor, prunc. Fost ceferist, l-au ajutat bărbații să suie. No tulai! Pornirăm. citeşte

De abia aștept Carnavalul ecologist Fân Fest de la Roșia Montană din 14-18 august 2013. Niciodată n-am văzut atâtea măști răsfirate prin iarbă, ca-n ultima ediție. Se anunță tunete și furtuni. Cum își va mai pudra Stephanie Meyer năsucul de sub Ray-banii verzi? Cum se vor înămoli vilegiaruștii salvării păpădiilor și arlechinii turismului printre pietre și balegă? citeşte

Finul lui Becali, spulberat de un tren cu tot cu bolid. Ei și? Numai clanul s-a crezut nemuritor. Nu Dumnezeu a hotărât să-i ia viața unui individ din clan, ci aroganța, inconștiența și tupeul. N-a respectat regula barierei. S-a crezut deasupra muritorilor de rând. Era super zeu. Acum e super bowl în pământ. citeşte