Într-o lume a consumerismului şi a creaţiei de dragul finanţatorilor, iată că unul dintre cei mai talentaţi membri ai UAP, printr-un minimalism de mare clasă estetică, reuşeşte să impresioneze prin simplitate. Îşi oferă publicului ghipsul mâinii sale accidentate şlefuit şi poleit cu aur. Pentru cei care nu au ajuns la expoziţia “Mâna de aur a artistului”, realizată de tânărul Mihai Zgondoiu, o pot viziona aici.
– Marius Ghilezan: De unde ideea de mâna de aur?
– Mihai Zgondoiu: Mi-am rupt mâna în 2011 şi am şlefuit ghipsul într-un Performance.
Marius Ghilezan: Şi de ce de aur?
Mihai Zgondoiu: Apoi am acoperit-o cu foiţă de aur. Păi e mâna dreaptă, care mă ajută la actul creaţiei.
Marius Ghilezan: De aia e de aur?
Mihai Zgondoiu: E o ironie la adresa meşteşugarilor care obişnuiesc să spună că
“Meserie e brăţară de aur”
Marius Ghilezan: Particulari, nu creatori.
Mihai Zgondoiu: Meşteşugul pentru a deveni artă trebuie sa aibă concept în primul rând.
Marius Ghilezan: Expoziţia nu are nicio legătură cu aurul de la Roşia Montană?
Mihai Zgondoiu: Nu. Este vorba despre condiţia artistului în societate.
Marius Ghilezan: Foarte ingenioasă trecere de la mâna de ghips la mâna de aur.
Mihai Zgondoiu: Înainte să o auresc, am şlefuit-o până la luciu.Aşa cum şlefuiau sculptorii marmura. Mâna este un instrument primordial în executarea unei lucrări de artă.
Marius Ghilezan: Ce înseamnă aurul în interpretarea ta?
Mihai Zgondoiu: Strălucire, putere, desăvârşire, preţiozitate. Evident că atunci când l-am purtat timp de 2 luni, cât a trebuit să stau cu ghipsul pe mână, m-am autoironizat pe mine şi breasla artiştilor în general. Era un trofeu care transforma forma în idee.
Marius Ghilezan: De abia în acel moment ţi-ai dat seama de preţiozitatea mâinii?
Mihai Zgondoiu: Mâna de aur e artefactul în concept.
Marius Ghilezan: Tradu-mi…
Mihai Zgondoiu: Mâna e preţioasă pentru că e cel mai important instrument de care ne folosim zi de zi. Are şi cele mai multe terminaţii nervoase care se cuplează la creier, deci e greu să trăieşti fără ea. Când m-am accidentat aveam două alternative: să mă opresc sau să găsesc soluţii. Şi aşa am transformat nenorocirea într-un concept.
Arta conceptuală, de la avangardişti încoace, este o direcţie destul de „calcată” de artişti, pentru că e conectată mult mai mult la noile media, la evoluţie, la progres.Pictura pe pânză, sculptura în piatră sau desenul pe hârtie nu o sa piară niciodată, dar nu o să împiedice alte forme noi de creaţie să apară. Mai toate proiectele mele sunt ironice.
Marius Ghilezan: Ştefan Luchian a pictat cu mâna paralizată.
Mihai Zgondoiu: Prin ce ani?
Marius Ghilezan: Anii 1910
Mihai Zgondoiu: Corect.Şi eu am scris, am făcut o copertă de carte, am desenat şi multe altele cu mâna în ghips,dar nu asta contează,nu vroiam să demonstrez că pot desena sau scrie şi cu stânga sau cu mâna blocată într-un ghips. Prin exerciţiu poţi şi aşa. Din creier procesezi imaginea, mâna doar execută. Cu cât e mai mobilă, cu atât e mai lejer de lucrat cu ea. Eu nu am intenţionat să arăt cum se lucrează cu un instrument “stricat”.
Marius Ghilezan: Păi există atâtea gadgeturi, poate într-o zi nu va mai fi nevoie de mână pentru artist.
Mihai Zgondoiu: Am preferat să creez o idée despre condiţia artistului în imposibilitatea exerciţiului artistic.De sute de ani mâna e cea care scrie, face, drege… La pictorii de biserici li se spune “mâini de aur”
Marius Ghilezan: Nu ştiam.Nu mi-ai răspuns la chestia cu gadget-urile
Mihai Zgondoiu: Sunt convins că în viitor nu vom avea nevoie decât de creier pentru că el este cabina de control, totul pleacă de acolo.Astăzi, în 2013, nu mai putem vorbi despre artă prin prisma unui obiect decorativ, un artefact, sau un produs estetic. Arta contemporană a evoluat alături de tehnologie la fel ca şi celelalte ştiinţe.
Marius Ghilezan: Deci nu mai e nevoie de m\na de aur, ci de creier de aur ?
Mihai Zgondoiu: E normal să fie aşa. Mâna de aur va rămâne o medalie prăfuită
numai bună de colecţionat 🙂
Taguri: artă, mana de aur a artistului, meşteşug, mihai zgondoiu, minimalism
