“Omului îi e frică de junglă pentru că s-a născut încătuşat. Cine dictează că nu trebuie să eliberăm fiara din noi? Poate am putea fi, graţie inteligenţei, regii junglelor, dar părinţii civilizaţiei au stabilit demult că fiinţa umană se poate emancipa doar în ţarcul strâmt al regulilor civilizaţiei. Eu cred că orice individ la naştere este înzestrat cu gena războinică, doar că anturajul, canonul, arbitrajul marelui Manipulator fac să înmoaie naturelul simţitor dar înţepător din fiecare. Crede-mă ca scorpion simt mai bine pornirile primare.
Poemul este o alegorie la adresa puterii impuse, nu liber alese. Orice despot vrea să fie slujit de animale îmblânzite şi această forţă se tot perpetuează până la nivelul de jos când fiecare individ, infuluenţat de Marele Manipulator, se crede stăpân în ograda sa de jivine şi astfel îşi exercită la micro puterea.

O mulțime de manifestanți din Spania purtând numele generic de “Indignații” (Los Indignados) au întampinat-o pe Angela Merkel cu strigăte de protest și dezaprobare în fața reprezentanței UE din Madrid: “Merkel, pleacă acasă!” – “Fuck the troika” – “Germania ruinează Europa!” – “Merkel, noi nu plătim!” – “Al Patrulea Reich”. Cancelara germană a fost întâmpinată pe ritmurile cîntecului de bază din filmul “Bun venit, domnule Marshall” (Bienvenido Mister Marshall), notează presa iberică. citeşte

Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost luat cu asalt Cotroceniul în cazul în care Adrian Năstase murea noaptea trecută. Spre norocul lui Băsescu, fostul prim ministru a supraviețuit tentativei de sinucidere. Filmul, regizat de serviciile speciale ale președintelui, urmărea un moment culminant. Arestarea unui lider important al actualei puteri ca o lovitură letală dată USL.  citeşte

O vară de Fân fest pe un platou de lângă Tăul Brazi. Îl reîntâlnesc după mulţi ani pe Ion Mureşan, aşezat pe iarbă. Poetul care ridica Ode alcoolului, precum paharul de pălincă, era tulburat. Nu-l mai recunoşteam. Eram şi prins de miraculoasa poveste a lui Ulise, romanul lui James Joyce, pe care-l devoram în fân. S-a apropiat întrebător. Am schimbat câteva vorbe. Ne-am recunoscut după voce. Îmbătrânisem. L-am avut subaltern la “Evenimentul zilei – ediţia de Ardeal.” Bată-te, norocul, ce faci aici, Muri?

Tutorial de salvare a Roşiei Montane

citeşte

Andrei Pleşu face parte din GDS, instituţie apărută la recomandarea lui Siviu Brucan şi adăpostită în casa lui Nicu Ceauşescu de unde nu a mai plecat nici azi. Bătrânul kgb-ist vedea Frontul Salvării Naţionale ca pe o pălărie pusă deasupra tuturor orientărilor politice. Aşadar, la indicaţiile Gurului de Dămăroaia, grupul Pleşu, Liiceanu a ocupat flancul drept, privatizând odată cu Editura Politică şi gândirea, dar şi idealurile dreptei autentice, zidită în puşcării.  (foto: Roncea.ro) citeşte

Mâncare de iarnă. Fiecare familie are o sticlă de bulion în casă, pătrunjel verde, trei cepe, o ţelină, un păstârnac, o pungă de griş, două ouă,  piper boabe, foi de dafin, zahăr, două linguriţe de cuişoare, patru pulpe de curcan în supermarket şi patru gutui în piaţă.

citeşte

Guvernul are specialişti în comunicare, dar – de-a lungul anilor – factorul politic nu a folosit mai deloc departamentele de PR, în misiunea lor fundamentală de planificare strategică şi de comunicare eficientă.  Din analiza ARRP,  efectuată de Alina Dolea, vicepreședinte al asociaţiei pentru educație și instituții publice, reiese că în majoritatea ministerelor departamentele de relaţii publice sunt reduse la funcţii instrumentare: scriere și editare de materiale, relații cu presa, comunicare internă, organizare de evenimente și furnizare de informații publice conform Legii 544/2001 – legea liberului acces la informațiile de interes public. citeşte

Victor Rebengiuc recită apăsat “Doina” lui Eminescu. Pune un accent grav pe versurile: “cine a îndrăgit străinii/mânca ia-r inima câinii.” Priveşte adânc, scormonitor. Le cere celor care au amărât viaţa poporului român cu „versuri satanice” şi acum vin să-şi ceară public scuze să se şteargă mai întâi la gură. Scoate hârtia igienică şi o pune pe masă. Asta nu s-a întâmplat după semnarea vreunui acord cu FMI, ci în decembrie 1989. citeşte

Am mai spus “Jos Băsescu!” e un strigăt generic pentru toată clasa politică. Un flit major. Azi s-a confirmat. Protestatarii din Piaţă au anunţat că-i vor primi cu pietre pe uselişti, dacă vor veni. Ca urmare, liderii alianţei vor mărşălui cu ţintă limitată. Adică de la Arcul de Triumf până la guvern. Sigur că e trist ce se întâmplă. Mă sună mulţi apropiaţi şi mă întreabă ce e de făcut. citeşte

1 ianuarie 2012. În România intră în vigoare Noul Cod Rutier. În Ungaria, noua Consituţie a lui Viktor  Orban. Dacă limitarea drepturilor şoferilor nu interesează pe nimeni în Carphatia, dincolo, poporul – cu vâna de hun – iese în stradă. Opoziţia adună la Budapesta 100.000 de protestatari. Cam cât reuşesc sindicatele româneşti într-un mandat. De ce se revoltă ungurii? Justiţia, media şi administraţia locală sunt toate la podea. Drepturile Curţii Constituţionale sunt limitate. Consiliile judeţene, decapitate. Media e sub cenzură.

Ungurii au un Ferenc Gyurcsany care luptă şi românii pe Victor Ponta care se joacă cu maşinuţele. Asta e diferenţa.

Vorba honvedului: Mindenki Másképp Csinálja