„Poli a fost o echipă îndrăgită pentru că eram toţi pentru unul şi unul pentru toţi”

Tatăl meu o cunoaşte pe Poli de la opt ani. Nu s-a despărţit de ea, nici la 74 de ani. Mai rar aşa o fidelitate.

foto: Galeria Cătălina – Monuleşti, în curând pregătită pentru vizitatori de către RMGC

Căutând pe internet, am dat peste un articol, pe care-l recomand: The 100 Oldest Companies in the World, şi m-am gândit la “patrihoata naţională” care susţine că România ar fi buricul pământului. Deschiderea minei de la Roşia Montană, care are contracte de muncă din anul 131, ar satisface o parte consistentă din mândria naţională. Urmărind topul observăm că cele mai vechi companii din lume sunt japoneze. Prima firmă care a reusit sa reziste pâna in ziua de astăzi este Keiunkan, un hotel care şi-a primit prima data clienţii  în anul 705. De altfel, şi alte companii  sunt tot din domeniul hotelier: Koman si Hoshi. Podiumul este ocupat de companii exclusiv din Japonia, iar abia pe locul cinci este o companie din afara ţinutului nipon, respectiv restaurantul St. Peter din Austria. România nu are nicio companie în primele 2.700 de firme, însă ar avea şansa să ocupe chiar prima poziţie. Dacă exploatarea minieră ar reîncepe la Roşia Montană atunci mina de aur ar fi cea mai veche companie din lume, primele mărturii ale existenţei corporatiste, cu o relaţie contractulă de muncă, fiind tăbliţele cerate, descoperite şi datate anului 131.

Când nu este preocupat de rahitismul copiiilor europeni, europarlamentarul ungur Janos Ader e ocupat cu trimiterea de scrisori. Epistolarul honved vrea – nici mai mult, nici mai puţin ca şi în România – să se interzică tehnologia pe bază de cianuri. Adică, mai pe şleau, oprirea proiectului Roşia Montană. Cică, cianurile să fie interzise ca la Hungaria. Păi, la ce să folosească cianurile, la plombele din măseaua de minte, că aur nu au şi nu vor avea în vecii vecilor? Nici măcar la Olimpiade…. citeşte

Aud că TSD Iaşi adună semnături împotriva proiectului de la Roşia Montană pe bază de cianuri. O preocupare maximă pe bază de liste. Aşadar nu TSD Alba are preocupări ecosinergetice, ci aceia care nu-s decât smintiţi de gândul care sparie. Alţi moldoveni, plecat-au din Bacău pe jos, acum vreo lună, să demonstreze lumii că Moldova nu e a noastră, nici a cianurilor, în vecii vecilor. Dacă până la răzeşii de azi ştiam de statul degeaba, aşa am aflat că iaste şi mersul degeaba. citeşte

“Cine sunt cei care vând prin anticuri

tablouri, triptice, juvaieruri

din casele boiereşti

şi scot la mezat pe net

cărţile din biblioteca regală

pentru cornete cu seminţe sau ouă

şi apoi merg la Palat

să ceară Suveranului

bani pe jaf, pe hoţie

scotocesc în taină chimir de chimir şi buzunare ţigăneşti

în vreme ce trece suveran şi nepedepsit hoţul cel mare.”

(fragment din poemul “Cine?” din volumul “Ţigara unui viitor de paie“, Editura Corint 2011

Prin 2000, când lansam Manualul de campanie electorală la Librăria Eminescu din Timişoara. Alături de vechii mei prieteni Brânduşa Armanca şi Adi Adam.
Pe atunci eram mai slabi la trup, acum degeaba suntem mai ocoşi la minte.
Mulţumesc, dragului meu prieten, Ioan Sorincău, cel care a scanat fotografia din ziarul Agenda.