Victor Rebengiuc recită apăsat “Doina” lui Eminescu. Pune un accent grav pe versurile: “cine a îndrăgit străinii/mânca ia-r inima câinii.” Priveşte adânc, scormonitor. Le cere celor care au amărât viaţa poporului român cu „versuri satanice” şi acum vin să-şi ceară public scuze să se şteargă mai întâi la gură. Scoate hârtia igienică şi o pune pe masă. Asta nu s-a întâmplat după semnarea vreunui acord cu FMI, ci în decembrie 1989. citeşte