Să stai douăzeci de ore la coadă la moaştele Sfântului Nectarie, să cauţi tămăduirea prin racle, în timp ce nu ţi-ai făcut de zeci de ani analize, nu ai văzut medici, doar vraci, să cauţi liniştea sufletească atingând cutii aurite, în timp ce psihologii români mor de foame, e semn că în România NATO şi UE nu au pătruns decât cu steaguri şi mesaje publicitare.

Doamna Zoe Petre a publicat pe blogul ei un avertisment: Sunt 56.000 de preoți și 48.000 de medici în România. citeşte

SEAP, site-ul de licitaţii publice, e o sursă excelentă de informaţii despre profilul celor care fac selecţii de oferte. citeşte

Cramele Recaş lansează într-un mod inedit cel mai scump vin pe care l-a produs anul acesta Conacul Ambrozy. Colegii mei jurnalişti au fost ridicaţi la 50 de metri înălţime pentru un “dinner in the sky”. Evenimentul va fi cu siguranţă unul memorabil pentru toţi cei care au participat la degustările din cer. citeşte

I.P.S Nicolae Corneanu, întâistătorul Mitropoliei Banatului, a plecat să le împărtăşească îngerilor bunătatea, smerenia şi simplitatea sa, duminică ora 23,00, informează Ziua de vest. Avea 91 de ani. citeşte

Autodenunţul lui Robert Turcescu are o explicaţie simplă. Nu e vorba de niciun delir mistic sau vreo decompensare nevrotică. Ca unul care-l cunoaşte demult, pot răspunde simplu. Ascensiunea şi decăderea sa nu e legată de Ministerul Apărării Naţionale. M.Ap.N. este târât nejustificat într-un război care nu e al său. Ne aflăm în plină bătălie electorală. citeşte

A plecat dintre noi o frumuseţe de om. DOINA DORU. Credea până în ultimul moment că va birui cumplita boală care o măcina din 25 decembrie 2013. A fost unul dintre cei mai stabili prieteni ai mei. Ne-am cunoscut în 1991 la “România liberă”. Drumurile noastre s-au despărţit, dar ne uneau acelaşi crez MONARHIC şi credinţa din izbăvire a presei româneşti de cele rele.
De la declanşarea cumplitei boli colegii de la Digi TV au susţinut-o moral şi financiar. Era bucuroasă că i-a apărut volumul de convorbiri cu Ioana Brătianu.

Incredibila poveste a Ioanei Brătianu
După operaţia de la Crăciun era atât de fericită că a ajuns pe mâna unui doctor bun, încât îmi povestea că dacă ar fi fost mai tânără s-ar fi îndrăgostit de el.
Numai că perfida boală a măcinat-o. Ultima oară am vorbit acum vreo două săptămâni şi făceam o analiză corectă a spaţiului public. Am rugat-o să nu moară până nu-şi publică memoriile. Râdea, de cinismul meu. M-am oferit să-i fi editor. N-a fost să fie.
Doina avea forţa marilor luptători. N-a abdicat sufleteşte, poate doar trupeşte.

A lucrat la “România liberă,” “Europa liberă,” “BBC”, “Pro tv”, “Realitatea Tv” şi Digi Tv. Puţini ştiu că multe emisiuni de referinţă azi au fost gândite de ea, ca producător.

Volume publicate:
“Libera stare de pasare”, ed.Junimea, 1977, “Echilibru”, ed. Junimea, 1978, poezii în Luceafărul,România liberă, Cronica, Amfiteatru, povestiri în revista One, Avantaje.

A avut în 1991 o Bursă în America, finanţată de the National Forum Foundation. Râdeam de multe ori de avansurile lui Mc Pherson. Cunoscătorii ştiu că nu despre amor era vorba.

Probabil ca Dumnezeu a vrut să sufere mai puţin.
Rămâi în amintirea mea ca unul dintre cele mai vii spirite ale jurnalismului post decembrist.  Amintiriile sunt mai preţioase decât florile de pe mormânt.

S-a umplut şi România de smartphone-uri. Puţini ştiu însă regulile minore ale filmării sau ale compoziţiei fotografiei. citeşte

Poetul Mihai Goţiu se pretinde jurnalist independent. Într-un recent comentariu de pe Voxpublica susţine că trăieşte, printre altele, din obscura bursă “Milena Jesenska”. Trebuie să recunoaştem că prozatorul are o calitate remarcabilă. Scrie foarte bine. Are forţă în verb, echilibru între cuvinte, ştie să structureze materialul publicistic şi să-i dea formă. O formă necesară menţinerii tensiunii, singura în stare să menţină atenţia cititorului. Poeticele lui sunt remarcabile. Ca prozator ţine frâiele acţiunii şi creează personaje memorabile. E într-adevăr un scriitor bun. Însă a fi un scriitor bun nu înseamnă că eşti automat şi jurnalist bun. Pentru că atunci când textele pe care le scrii nu sunt oneste, atunci nu mai eşti jurnalist. Când foloseşti doar jumătăţi de adevăr şi prezinţi doar argumente convenabile naraţiunii şi întreţinerii conflictului, când exagerezi sau când nu ceri păreri de ambele părţi ale disputei – te califici foarte bine în meseria de scriitor. Acolo nu trebuie să dai nimănui socoteală. te joci cu imaginaţia cititorului. citeşte

E lună plină. Se anunţă o noapte bună de crap. Un coleg de pescuit pune balize de marcaj. Altul mă ajută să ridic cortul. Momesc cu racheta. Vreo două găleţi de uruială şi de porumb. Lansetele sunt pregătite. Momelile le-am aşezat la vedere. Nu-mi găsesc lămpaşul de miner. Zic că e bună şi lanterna. Dar minciocul? E la ceilalţi. Am altul, dar e cam prăpădit. Monturile sunt în cutie. Adusă la piciorul stâng. Cu cel care mă sprijin la fandare. Sunt aproape gata să prind caşalotul. Orice pescar îşi doreşte o noapte la crap. Printre trestii şi fire întinse. Răsare semeţ luna. citeşte

În timp ce încercam să prind pe canalul 5 din Deltă, precum Santiago, peştele cel mare, fără să ştiu că din facebook răsună vestea cea mare a arestării văranului, purtam boxerii “Felix the cat”. Nu am premeditat nimic. Vă jur.  Nu m-am bucurat. M-am întristat. Ajuns printr-un simplu ciocan de tribunal din tarabostes în comatii, vieţaşul Dan Voiculescu a întârziat la locul de “ispăşire a faptei” cu 24 de ani întârziere. Dacă nu ne-am fi înfrânt ca popor în Duminica Orbului şi nu am fi pus rânjetul dorsal pe post prezidenţial, astăzi România nu era a lor. Ci a noastră. citeşte

Pe braţul Sulina, once upon a time, Lev, fiul gazdei noastre de la Mila 23, cobora ceaunul în Dunăre pentru a ridica apă pentru borşul pescăresc. Furaţi de peisaj, jurnaliştii americani pe care-i însoţeam, erau să piardă momentul. S-au speriat. “Cum să mâncăm din ce a devărsat întreaga Europă?” Ca fiu de medic, i-am liniştit. Orice bacterie moare la 180 de grade Celsius. Şi am mâncat ostăşeşte. Bascheţii mei nu-s gigngirică. citeşte