Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

“Înaltul” Nicolae Corneanu a urcat la cer

I.P.S Nicolae Corneanu, întâistătorul Mitropoliei Banatului, a plecat să le împărtăşească îngerilor bunătatea, smerenia şi simplitatea sa, duminică ora 23,00, informează Ziua de vest. Avea 91 de ani.

corneanu regele1A fost un apropiat al familei noastre, bunicul meu, Moise Ghilezan, fiind protopop de Ciacova. Deşi departe, l-am simţit mereu aproape. Prietenul meu Cosmin Pleşa mi-a  înlesnit ultima convorbire. I-am mulţumit că există.

Un distins părinte spiritual, pentru mulţi dintre noi, ne-a lăsat mai singuri. De-a lungul timpului, ne-a călăuzit visările, ne-a îndemnat la cutezanţă şi la luptă pentru trimful binelui.

A fost primul mitropolit al Bisericii Ortodoxe din România care a oficiat alături de reprezentanţii altor culte slujbe ecumenice.

Eu ca gazetar am scris mult despre Biserica Greco-catolică.

Printr-un destin parcă de el ales, Biserica din cartierul timişorean Fabric, din apropierea Fabricii de bere, unde am fost eu botezat în urmă cu 49 de ani, a fost prima biserică din România retrocedată greco-catolicilor.

A luptat alături de noi pentru o Românie demnă şi pentru eliberarea de neocomunişti. A fost unul dintre primii ierarhi ai Bisericii ortodoxe care s-a rugat în Biserică pentru Majestatea sa Regele şi pentru familia regală română. L-a invitat de nenumărate ori. Îmi aduc aminte cât de plin de speranţă era în neagra toamnă a anului 1991 când autorităţile române i-au refuzat M.S. Regelui Mihai viza de intrare în ţară, pentru a se reculege la catedrala Metropolitană, târnosită de El în 1946. La acel eveniment bunicul meu a oficiat, alături de alţi ierarhi, slujba de sfinţire a primului mare lăcaş de cult ortodox din Banat.

Îmi amintesc cu multă pioşenie, momentul întâlnirii mele, deplin conspirate,  din primăvara anului 1994, când i-am propus să candideze la preşedinţia României, simţind parcă încă de atunci neputinţa candidatului CDR, Emil Constantinescu. M-a refuzat politicos, recunoscând spăşit că a colaborat cu Securitatea. Primisem încuviinţare şi bani de avion de la Corneliu Coposu pentru a-l convinge. I-am mărturisit că nu suntem siguri că Emil Constantinescu va aduce regele pe tron şi l-am rugat să ne dea un înscris, sub semnătură, că în maximum de doi ani va organiza referendumul şi va restaura Monarhia. M-a îndemnat să vorbesc din nou cu dl Coposu, încuviinţând demersul dacă liderii Convenţiei consideră că nu există altă cale de aducere a Suveranului pe tron.

M-am trezit cu Emil Constantinescu stând şi aşteptându-mă pe băncuţa de la intrarea în redacţia “României libere” promiţându-mi, la fel ca domnului Coposu, că se va ţine de cuvânt. Îl cunoşteam prea bine, dar nu eu am decis.

Am continuat să-l vizitez periodic şi să-i cer sfaturi. “Înaltul” vedea atât de clar biruinţa noastră în lupta pentru NATO şi UE, încât plecam de fiecare dată mai vrednic.

Nu au fost puţine atacuri îndreptate împotriva sa. Ultima acţiune, orchestrată în jurul lui Paisie, l-a amărât puţin, dar a ştiut să treacă peste greutăţi. Admirabila luptătoare Lia Lucia Epure nu a lăsat BOR-ul să-l suspende din funcţie.

Noi îi spuneam “Înaltul” şi aşa va rămâne pe veci în amintirea noastră.

A fost vrednic de timpurile biruinţei, păcatul mărturisit a fost pe de-a întregul iertat, iar zidirile sale vor rămâne temeinice dăltuiri în timp.

Un mare spirit al Banatului a plecat la ceruri şi suntem astăzi mai trişti, dar prin prezenţa lui printre sfinţi ne vom simţi mai ocrotiţi.

Dumnezeu să-l odihnească şi să-i mângâie blândeţea pilduitoare.

 

Taguri: , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.