mariusghilezan.ro

Poetul Mihai Goţiu se pretinde jurnalist independent. Într-un recent comentariu de pe Voxpublica susţine că trăieşte, printre altele, din obscura bursă “Milena Jesenska”. Trebuie să recunoaştem că prozatorul are o calitate remarcabilă. Scrie foarte bine. Are forţă în verb, echilibru între cuvinte, ştie să structureze materialul publicistic şi să-i dea formă. O formă necesară menţinerii tensiunii, singura în stare să menţină atenţia cititorului. Poeticele lui sunt remarcabile. Ca prozator ţine frâiele acţiunii şi creează personaje memorabile. E într-adevăr un scriitor bun. Însă a fi un scriitor bun nu înseamnă că eşti automat şi jurnalist bun. Pentru că atunci când textele pe care le scrii nu sunt oneste, atunci nu mai eşti jurnalist. Când foloseşti doar jumătăţi de adevăr şi prezinţi doar argumente convenabile naraţiunii şi întreţinerii conflictului, când exagerezi sau când nu ceri păreri de ambele părţi ale disputei – te califici foarte bine în meseria de scriitor. Acolo nu trebuie să dai nimănui socoteală. te joci cu imaginaţia cititorului.

Am scris un roman sportiv despre viaţa unui suporter al lui Poli Timişoara, Furia. Mulţi mă întreabă cât e ficţiune şi cât e realitate. Desigur că nu divulg misterul. Asta e frumuseţea prozei.

A fi jurnalist e o meserie în sine. Şi eu am făcut partizanat politic. Dar mi-a trecut demult. În epoca modernă a presei, dacă eşti un jurnalist militant, desigur că devii sluga simbolului sau a celor care ţin sus steagurile. Mihai Gotiu face partizanat în cazul Roşia Montană de mulţi ani. Este evident chiar şi pentru mulţi dintre cititorii lui. Iar atunci când peste 90% dintre articolele pe care le scrii în ultimii cinci ani sunt dedicate unui singur subiect – nu mai eşti nici măcar un jurnalist subiectiv, devii activist. Dar ce e rău să fii activist?

Orice jurnalism părtinitor (vezi cazul Antenei 3) are surse de finanţare certe şi clare. Dacă ştim de ce Badea&Gâdea plâng, nu înţeleg din ce râde la sticlă colegul în ale poeticii Mihai Goţiu? Sursele sale de finanţare rămân neclare. De vreo şase-şapte ani de când a fost dat afară de la un ziar nu scrie decât articole împotriva proiectului minier de la Roşia Montană. Face naveta periodic la Roşia Montană, 150 km dus, 150 întors de la Cluj-Napoca. Stă câteva zile acolo. Se deplasează constant în străinătate, publicând el însuşi articole despre aventurile sale la Viena, Munchen, Paris, Bruxelles. Mobilizează oameni şi organizează proteste. Participă la audieri publice pretinzând că este jurnalist, dar supunându-şi interlocutorii la adevărate interogatorii.  Prin întrebări şi afirmaţii bine ticluite din agenda ecologistă, de multe ori retorice, în majoritatea lor tendenţioase, nu urmăresc decât să inducă “paralizia” nervului vigilenţei, cu scopul de a speria factorul de decizie. Este în mijlocul protestelor anti-Roşia Montană, anti-gazele de şist. De unde bani de ţigări, de deplasări, de hoteluri, mese, spriţuri sau 3G pentru transmisii live?

Evident, că din punctul său de vedere răspunsul este clar. L-a dat chiar el. De exemplu – zice Mihai Gotiu: “Am primit o bursă de la Milena Jesenska”. Deci să înţelegem că toată activitatea lui anti-Roşia Montană a fost finanţată în 2007 – 2014 de o bursă de 7500 de euro primită în ianuarie 2014? Nu e clar. Mai zice colegul poet, recent transferat în minunata “Românie curată,” dar cu unghiile nefăcute: “am mai primit venituri din vânzarea cărţii anti-Roşia Montană”. Doar că omite să spună că a fost publicată în 2013, iar cea mai mare parte a drepturile de autor le primeşte în 2014. Adica la vreo 6-7 ani după ce a început Campania anti-Roşia Montană. Evident, ceva nu se “leagă”. Cine e prostul să muncească azi, ca să-şi ia banii peste şase-şapte ani?

Activiştii lui pot crede orice bazaconie.  Mie însă îmi este foarte greu să cred că un asemenea nivel de cheltuieli, atâta trudă şi grea obsesie pe un subiect vin pe burta goală. Pentru mine Mihai Goţiu rămâne un activist, cel mai probabil finanţat din surse nedeclarate sau chiar la negru. Mihai Goţiu, în pofida condeiului lui bun, rămâne un manipulator al opiniei publice sau al celor câţiva care îi mai citesc obsesiile.

Pentru a dovedi că Mihai Goţiu este un frate mai mic al lui Big Brother, am să preiau articolul din 12 august – vezi aici. Activistul declară că “subiectul nu a putut fi ascuns (numărul de afișări pe România Curată s-a apropiat de 300.000)”. Minciuna sfruntată. A la Goebbels. Trafic.ro ne spune adevărul despre traficul de pe “Romania Curată”:

Deci total cam 123.000 de afişări la data respectivă… Aproape de 3 ori mai puţin decât susţine Mihai Gotiu. O vorbă de duh spune că poţi minţi un timp, dar nu poţi minţi tot timpul. Dar atentie, acestea sunt accesarile pe întreg site-ul www.romaniacurata.ro pe care sunt “urcate” zeci de alte subiecte, începând cu “un şlagăr monden şi eu sunt văran”, continuând cu “Nicuşor Dan îi cere lui Oprescu să oprească demolarea grădinei Versailles de la Şoseaua Kisseleff” şi chiar cu “plata cantăreţilor din biserici prin Ordonanţa de Urgenţă”.

Păi atunci când Mihai Goţiu pretinde că tema a fost accesată de 300.000 de ori, iar numărul total de afişări (care nu-s totuna cu numărul de accesări) ale întregului site a fost de 123.000, cum am putea numi acest lucru? Minciună, manipulare, jurnalism independent?

Pentru mine este clar: Mihai Gotiu este în civilie un bun scriitor şi în viaţa profană un activist de mediu dubios, finanţat din surse obscure, care manipulează un segment din opinia publică, folosind o temă de notorietate ca Roşia Montană. Dacă mai punem la socoteală şi cele câteva milioane de dolari, absorbiţi de SAR-ul care patronează site-ul www.romaniacurata.ro de la fundaţia lui George Soros mi se limpezeşte bruma îndoielii. Şi răsare roua îndurării. E şi el un om în solda unui mogul. Deci independent nu e decât în visele bahice.