Mircea Badea: “e bine să fim ecologişti, dar nu ştiu dacă se împacă bine
ecologia cu împuierea dementă. Asta nu stiu, nu prea se împacă. E bine şi
cu gândirea pozitivă, cu cretinismul ăsta,  dar ecologismul nu prea se
potriveşte cu cele 7 miliarde de oameni ai planetei. Şi atunci poate că
trebuie exploatate şi gazele de şist, poate trebuie exploatat şi aurul de
nu ştiu unde, de la Roşia nu ştiu care. Dar omenirea, totuşi, în afară de
înmulţire, poate ar fi bine să poată şi nişte inteligenţă.”

Pentru a nu mai muri de râs în dubele jandarmeriei, hipsterii salvatori de Roşia Montană ar putea în sfârşit să treacă la planuri concrete de ajutor dat economiei. Azi, mături din pet-uri. citeşte

Papp Elöd, vicele Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania, partidul pelerină al lui László Tőkés, într-un  interviu din “Adevărul,” a scos porumbelul: există două Ardealuri: a ungurilor şi a românilor.

“Pentru noi dosarul Roşia Montană nu este numai o simptomatologie a corupţiei la cel mai înalt nivel, proiectul exploatării nu este numai un risc ecologic – Roşia Montană este şi o valoare transilvană comună care trebuie păstrată,” a spus Papp Elöd. citeşte

“RMGC aduce cea mai modernă tehnologie din lume, mai sigură decât o centrală nucleară,” le-a spus Dragoş Tănase, directorul companiei româno-canadiene de la Roşia Montană, la dezbaterea de vineri organizată de TVR1 opozanţilor proiectului care au făcut o psihoză colectivă.  Nici în faţa argumentaţiei oficialilor guvernamentali, nici a declaraţiilor că 70 de milioane de dolari vor fi investiti pentru proiecte de restaurare, reabilitare şi conservare, care, la rândul lor, vor genera locuri de muncă şi investiţii conexe, nici locurile de muncă, nici beneficiile statului, mult mai mari decât ale operatorului, nu i-a înduplecat pe opozanţii de profesie.  În emisiunea moderată de Mihai Rădulescu, contestatarii erau mai numeroşi, dar asta ţine de (dez)echilibrul instituţional. De prea multe ori, jurnalistul i-a lăsat pe reprezentanţii opoziţiei să vorbească pe lângă subiect. citeşte

Ne-am scos. Nu mai suntem pe vremea lui nea Nelu a lu’  Iliescu, “alunelu Hai la joc!” Minerii nu mai sunt aduşi în în chip de divizii paramilitare. Nu mai împart pumni şi bastoane, ci pâine, mâncare şi apă minerală. Dar nici ecologiştii nu erau pe acea vreme, ce sunt azi: ecobotanişti. citeşte

Stau la un vin fiert cu poetul liberal şi libertarian Stoian G. Bogdan. Tocmai povestim despre cum a fost şi el reţinut împreună cu site-ul de cultură. Fiind avocat, va da în judecată Jandarmeria pentru reţinere abuzivă. Dar pentru asta trebuie să plătească taxa de timbru, plus că dosarul se duce la Parchet…. Şi vine ştirea. Un comando GreenPeace ocupă de mai multe ore biroul unui ministru al Guvernului României. R0xana Iordache descrie savuros evenimentul.

citeşte

Sâmbătă Piaţa Constituţiei din Bucureşti. Frig de îngheaţă pavajul. Activiştii ecologişti strâng protestatari cât de o poză şi un clip pe youtube. Bune şi ălea pentru dosarul de finanţare. Zgribuliţi şi fără chef, salvatorii Roşiei Montane ţin pancarte roş-verzi. De parcă suntem la Budapesta. Agitatorii cer vehemenţă. Tonuri baritonale. Nu obţin decât piţigăieli. citeşte

Mircea Toma a recunoscut reporterilor ziarului “Cotidianul” că el este autorul celebrului mesaj din piaţă “PDl-USL= mizerie.”El este şi un înverşunat “salvator al Roşiei Montane.” E dreptul lui să aibă o opţiune tranşantă faţă de un proiect sau altul. Dar a te pune gaj pentru dictatură sau anarhie, asta nu înţeleg, pentru că, ne place sau nu ne place, regimul democratic nu poate funcţiona fără partide.  Sau poate activul watch vrea să-şi facă un partid cu oengiste şi salvatoare de mări, vămi şi ţări. Ar fi interesant să apară o frumoasă şi neprihănită formaţiune, dar printre bocancii din pieţe nu se întrevede niciun toculeţ. Nici nu ar avea cu cine. Zic eu. Tot oengeul său încape într-o garsonieră. Dar cine ştie… citeşte

Articolul  “Plecarea Nokia provoacă efecte în lanţ. Sute de concedieri şi mai puţine investiţii străine,” apărut recent în Zf,. în plin scandal Arafat, aduce din nou în atenţia publică cazul Roşia Montană Gold Corporation.  Unii pleacă, alţii aşteaptă. Bilanţul investiţiilor străine scade la toţi indicatorii. Prin forfaitul afacerii de la Jucu, s-au pierdut câteva mii de locuri de muncă atât în amonte cât şi în aval. Conform analizei prestigiosului ziar financiar, acest fapt a fost un semnal negativ pentru firmele din afară:
“Imaginea de ansamblu indică prăbuşirea investiţiilor străine directe în 2011 şi atingerea minimului ultimilor opt ani, în ciuda revenirii economiei în teritoriu pozitiv, România nereuşind să devină atractivă pentru nerezidenţi”. citeşte

De la inaugurarea Centrului de Informare Soros de la Roşia Montană, pe Renate Weber nimeni nu a mai văzut-o prin România. Sigur că misiunea sa de europarlamentărească, cogeamitea aş zice, nu-i mai lasă timp şi pentru a afla ce mai zice talpa ţării. citeşte

foto: Galeria Cătălina – Monuleşti, în curând pregătită pentru vizitatori de către RMGC

Căutând pe internet, am dat peste un articol, pe care-l recomand: The 100 Oldest Companies in the World, şi m-am gândit la “patrihoata naţională” care susţine că România ar fi buricul pământului. Deschiderea minei de la Roşia Montană, care are contracte de muncă din anul 131, ar satisface o parte consistentă din mândria naţională. Urmărind topul observăm că cele mai vechi companii din lume sunt japoneze. Prima firmă care a reusit sa reziste pâna in ziua de astăzi este Keiunkan, un hotel care şi-a primit prima data clienţii  în anul 705. De altfel, şi alte companii  sunt tot din domeniul hotelier: Koman si Hoshi. Podiumul este ocupat de companii exclusiv din Japonia, iar abia pe locul cinci este o companie din afara ţinutului nipon, respectiv restaurantul St. Peter din Austria. România nu are nicio companie în primele 2.700 de firme, însă ar avea şansa să ocupe chiar prima poziţie. Dacă exploatarea minieră ar reîncepe la Roşia Montană atunci mina de aur ar fi cea mai veche companie din lume, primele mărturii ale existenţei corporatiste, cu o relaţie contractulă de muncă, fiind tăbliţele cerate, descoperite şi datate anului 131.