mariusghilezan.ro

Monica Macovei, la fel ca oricare politician român, mai face gafe.  Recent am prins-o că

nu ştie  principiul neretroactivităţii legilor

sau mă rog cine i-o fi scris textul, vreunul dintre viemii de dosare. E veche meteahna politicianului român de a-şi angaja fie ţuţeri, fie ploscari, fie ţucalari, dacă nu amanţi sau amante pe posturile călduţe de consilieri. Dar nu toată lumea poate expanda ca dudia din drama “dragă Stolo,” care dintr-o conjunctură a ajuns cogeamitea demnitar, cu soţ paharnic la Cotroceni. Multe dintre ibovnice au sfârşit în anonimat. Grase şi neiubite. Altele împinse de tupeu au 4×4 şi nu se înzăpezesc ca mulţimea plătitoare de taxe. Şi mai sunt multe alte astfel de vietăţi care bântuie palatele, budoarurile, saloanele, fără a avea alte profesii decât acelea de lins dosare. Unele ajung mai sus. Chiar la Curtea Constituţională şi se pronunţă. Nu le dau numele, vorba unui prieten, “Marius, aştept să te baţi cu Zeii, nu cu viermii gogoşilor de mătase.”

Traian Băsescu scade vertiginos în încrederea populaţiei. Ultimele sondaje îl cotează pe la 8%. Strategii săi caută soluţii pentru redresarea imaginii publice. În condiţiile în care strada e tot mai vehementă, Traian Băsescu mai are o şansă: schimbarea radicală a discursului său public: lansarea dezbaterii naţionale privind forma de guvernământ. Monarhie versus republică.

La fel ca Tanţa ajunsă la bătrâneţe, Victor Boştinaru sparge oglinda în loc să admită realitatea. A îmbătrânit şi nu-l mai curtează nimeni. Aşa s-a gândit el strâmb, că e drept să organizeze la Bruxelles  o conferinţă cu titlul „Riscurile utilizării cianurii în minerit: Proiectul Roşia Montană din România.” Nu prea mai are experienţă în acest domeniu şi atunci luftează. A uitat că funcţia creează organul. S-a trezit într-un gol de imaginaţie şi şi-a închipuit singur în baie, când mângâia chelia, că poate deveni frumos peste noapte. Şi-a tras pentru conferinţă nume grele. Dar stupoare. Cei care trebuiau să-i susţină partitura, vădit în dezacord cu concertul ţărilor europene, şi-au nuanţat poziţile anti-Roşia. mai mult decât atât, s-a trezit cu ditamai lăcrimaţie la comisia de petiţii formulată de Roger Helmer, euruparlamentar britanic, care a acuzat că românul a organizat un “hatchet job”, adică o acţiune de distrugere a reputaţiei unei organizaţii. Dar despre cum şi-a luat-o Boştinaru, cu altă ocazie. citeşte

– Vine tsunami, vine potopul!
Frumoasa cu ochi migdalaţi pierde vocea,
în vânt  cu pălăria,
şarla de uragan fură tot
fata ştie de la şcoală, când marea se resoarbe, citeşte

Stau la un vin fiert cu poetul liberal şi libertarian Stoian G. Bogdan. Tocmai povestim despre cum a fost şi el reţinut împreună cu site-ul de cultură. Fiind avocat, va da în judecată Jandarmeria pentru reţinere abuzivă. Dar pentru asta trebuie să plătească taxa de timbru, plus că dosarul se duce la Parchet…. Şi vine ştirea. Un comando GreenPeace ocupă de mai multe ore biroul unui ministru al Guvernului României. R0xana Iordache descrie savuros evenimentul.

citeşte

Sâmbătă Piaţa Constituţiei din Bucureşti. Frig de îngheaţă pavajul. Activiştii ecologişti strâng protestatari cât de o poză şi un clip pe youtube. Bune şi ălea pentru dosarul de finanţare. Zgribuliţi şi fără chef, salvatorii Roşiei Montane ţin pancarte roş-verzi. De parcă suntem la Budapesta. Agitatorii cer vehemenţă. Tonuri baritonale. Nu obţin decât piţigăieli. citeşte

Azi, 28 ianuarie 2012, se împlinesc 20 de ani de când Corneliu Coposu putea să dea lovitura de stat. N-a făcut-o! Iliescu spunea că i s-a pus “sula în coaste.” Putea să i se pună sistemul guler. Seniorul avea peste 100.000 de oameni pe străzi. Muşcam din buze şi priveam la televizor, din îndepărtatul loc al devenirii mele: Timişoara.

foto: Emilian Săvescu

citeşte