Europa trece prin momente tulburi. Ne lipsesc adevăraţii bărbaţi de stat care să ne reprezinte în Cancelariile europene. Când mă uit cine consiliază preşedintele în politica externă îmi vine să-mi plâng de milă. Un diplomat de forţă se formează în timp. Înainte de a fi fardat şi tras într-un tacsido, el trebuie educat de dascăli, învăţat cu statornica lirică a cuviinţei, pregătit să mânuiască armele retoricii de profesionişti, nu de securişti. Celor care aspiră la o astfel de carieră le-aş recomanda în primul rând sportul. Mai întâi de echipă, unde înveţi să fii un vârf de forţă când ai o apărare beton şi coechipieri care să-ţi dea pasa de gol. Mai apoi, cele individuale. Fiind un popor de învinşi, nu am învăţat să ne duelăm cu stil. Nu ştim să jucăm scrimă. Atacăm hoatic, nu suntem în stare să ţinem sabia cu fineţea cavalerului. Maeştrii acestui joc domnesc te pot instrui ce rol are fandarea, apărarea în paradă circulară şi de abia ulterior riposta, dar nu una simplă, împunsă din cot, ci o arcuire fermă, compusă, un atac  în stil cupé, loviturile să le dai de sus, prin ocolirea armei adversarului, drept în punctul moale. citeşte

În fiecare an în ziua de 30 decembrie mă cuprinde o tristeţe înfrigurată. Stând la cald, mă revolt cum cozile de topor ale Moscovei fac casting la ore de vârf vorbind despre “binefacerile” crivăţului poreclit Republică. Este ziua în care un grup de kominternişti au instaurat un regim nelegitim până azi. citeşte

Spoturile creativilor de la Leo Burnett, care deşi nu au experienţă electorală, pot deveni virale datorită glumiţei ca replică dată hipsteristei care purta tricoul cu: “mă p..ş pe el de vot”. Vorbind în termeni publicitari: ţinta din brief va fi atinsă, însă mesajele naţionaliste din cele două videoclipuri, unul cu Ştefan cel Mare şi celălalt cu Mihai Viteazu, nu vin decât în prelungirea campaniei lui Victor Ponta “Mândri că suntem români.” citeşte

Se face ca-n şeptelul statului să fi ancorat în locul naufragiatului guzganul rozaliu. Asta demult, pe când se-nfeudase cu graţie de la Moscova zâmbăriciul urmaş al prea timpuriu-puşcatului. Pe vremea când dobitoacele urlau “nu ne vindem ţara!”- marele rozător şi-a umplut cu bastarzi hangarele cu bunătăţi ale întregului popor. Prin reţelele de nesocializare, a criticat cu mânie proletară căpoşii care au pus, chipurile, botniţe ţăranilor, ca-n “Desculţ”, pe invers. citeşte

S-a stins Maria Manoliu, colega noastră de la “Gândul”. Cu sprijinul ei am reuşit unul dintre primele mele evenimente de PR politic cu impact media. Eram directorul de imagine al primarului General Viorel Lis. Se întâmpla să fie o zi foarte caldă de vară. O firmă germană a donat primul autobuz Bucureştiului, cu rampă pentru persoanele cu dizabilităţi. citeşte

Au renunţat la crezul monarhic, pentru a avea primul preşedinte monarhist. Au făcut alianţă neprotejată cu duşmanul şi au născut un avorton politic. Au pus botul la guvernare pentru a-şi ferici buzunarele şi “Alesul.” Au tras hore în pieţe publice cu fii torţionarilor care le-au ucis la Gherla, Periprava, Aiud, Sighet, Jilava, nu numai bunicii, ci şi liderii partidului istoric. S-au pupat cu văranul, fără a şti că pupă leopardul în travesti, cu dinţi de sticlă. Au renunţat la principiile sănătoase ale liberalismului economic pentru a-şi înzestra idolul cu sceptru. Şi-au pierdut promaericanismul sancvin când liderul lor afirma că se teme doar de Departamentul de Stat. citeşte

Pentru că PNL-ului i s-a “urât cu binele” adus de Andrei Chiliman, o favorabilitate de 36% pe Bucureşti în anii 2012, criniştii au hotărât să-l arunce de la bordul conducerii celei mai reprezentative filiale, cea a capitalei. Rând pe rând Eugen Nicolaescu, Daniel Chiţoiu, Răzvan Mironescu au încercat să alunge spuma de credibilitate şi să aştearnă mantia clisoasă a neputinţei pe sectorul în care liberalii păreau victorioşi până la moarte. citeşte

Vinovat: Cosmin Pleşa, fără de care fragmentul cu momentul trădării din piesa mea, Mătuşa Tamara, nu s-ar fi montat. Achitat, pentru că a distribuit cu “vână” tinerii furioşi, Arun Cotic, Dragoş Maftei şi Camelia Dîlbea, în rolul familiei “domnitoare” şi a securistului trădător. O viziune regizorală de mare curaj, pentru care îi sunt recunoscător. S-a întâmplat marţi la Iaşi, în clasa profesorului Octavian Jighirgiu, în plin festival “Perform.” Se pare că pisica albastră m-a alintat, nu m-a zgâriat. citeşte

De teamă că înfrângerea din toamnă la prezidenţiale să nu dea cu virgulă, Victor Ponta şi-a pregătit îndelung oţetarii din Parlament pentru a respinge proiectul de lege privind Roşia Montană. Amin. Amin şi milionul de locuri de muncă şi încă o samă de voturi de la mineri. În handalul guvernoiului nu intră nici cârtiţa. Bogăţiile din Ardeal vor fi sterilizate, precum vintrele femeii sterpe, până ce urmaşii lui Attilla de sub halul guvernamental, era să zic halat, fi-vor pregătiţi, cu Soros şi alţi lachei, să sape după condamnarea Trianonului. Aşadar, Victor Ponta îşi realizează misiunea. Aurul va rămâne pe veci “patriei mame,” aşa cum gingaş zic ungurii despre ţinutul transilvan. citeşte

Radu Moraru a fost mereu un soldat în misiune. Deşi apt-necombatant, a mers permanent pe calea regimentului. El cu plutonul, căprarii cu drona. Să-l filmeze pe omul-instituţie de sus. Câ-i prea important. Ochelarul, nu purtătorul de lentile. Zât, televiziunea. Spălătorie de creiere scrie pe zidul ascuns al Naşului-tv. Individul, chiar din solda lui, mi-a recunoscut că bagă poveşti pe unde. Despre lachei şi răcari. Fufe şi zuze. Naşul, autoproclamat instituţie, umblă cu zaţul pe post. Zice că e expresso senzaţional. Pentru cei care nu-l gustă, e un PER-ist. Adică un candidat PER. Prin locurile prin care a trecut e varză. Şi fum. citeşte

Prietenul meu Dacian Ţolea mi-a atras atenţia. Noi azi am dat un vot pentru viitor, nu pentru trecut. PNŢCD a fost singurul partid care încă din 1990 a luptat cu toată forţa şi determinarea sa pentru aderarea la cea mai puternică Alianţă Militară, NATO şi pentru integrarea în UE. Dezastrul previzibil al dreptei din alegerile din 25 mai 2014 are un singur vinovat: Traian Băsescu. El se vrea liderul Il Maximo. Bătrânul pirat e la senectute şi visează amazoane şi printre flegme. citeşte