Europa trece prin momente tulburi. Ne lipsesc adevăraţii bărbaţi de stat care să ne reprezinte în Cancelariile europene. Când mă uit cine consiliază preşedintele în politica externă îmi vine să-mi plâng de milă. Un diplomat de forţă se formează în timp. Înainte de a fi fardat şi tras într-un tacsido, el trebuie educat de dascăli, învăţat cu statornica lirică a cuviinţei, pregătit să mânuiască armele retoricii de profesionişti, nu de securişti. Celor care aspiră la o astfel de carieră le-aş recomanda în primul rând sportul. Mai întâi de echipă, unde înveţi să fii un vârf de forţă când ai o apărare beton şi coechipieri care să-ţi dea pasa de gol. Mai apoi, cele individuale. Fiind un popor de învinşi, nu am învăţat să ne duelăm cu stil. Nu ştim să jucăm scrimă. Atacăm hoatic, nu suntem în stare să ţinem sabia cu fineţea cavalerului. Maeştrii acestui joc domnesc te pot instrui ce rol are fandarea, apărarea în paradă circulară şi de abia ulterior riposta, dar nu una simplă, împunsă din cot, ci o arcuire fermă, compusă, un atac  în stil cupé, loviturile să le dai de sus, prin ocolirea armei adversarului, drept în punctul moale. citeşte

Felicitări Consiliului Local din Târgu Ocna care a respins pretenţiile Institutului Wiesel de a retrage titlul de cetăţean de onoare post-mortem lui Valeriu Gafencu, ucis de comunişti. Cum noi nu le spunem evreilor că subiectul Holocaustului e închis, nici ei să nu vină să ne impună că trebuie să tăcem pentru odioasele crime făcute de către comunişti contra buniciilor noştri. citeşte