98 de ani de la naşterea lui Ion Raţiu. Un om de poveste. Un gentleman. Îmi amintesc culorile pastel ale papioanelor sale colorate şi gazeta condusă de febleţea lui Doina Bâscă. Rămâne în memoria timpului cu preluarea şi adaptarea celebrei zicale a lui Voltaire: “Nu sunt de acord cu părerile tale, dar voi lupta până la moarte pentru dreptul tău de a le spune”. Ion Raţiu: “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.” Superb. Un bătrân de poveste. citeşte

Victor Ponta, urmărit penal. Începe tăvălugul. Nimic nu va mai fi ca ieri. PNL nu e pregătit să preia guvernarea (şi dacă ar face-o ar risca să piardă alegerile din 2016, PSD are o forţă uluitoare de regenerare), aşa încât vom avea un guvern de specialişti (nu-mi place cuvântul tehnocrat), cu un prim ministru independent cu studii în domeniul economiei. Cine va fi acesta?

Victor Ponta l-a numit preşedinte al PSD Diaspora pe deputatul Cătălin Rădulescu, dar acesta are interdicţie de a părăsi ţara fără acordul unui judecător. citeşte

Pe 24 mai 2015, liberalii se pregătesc de ceremonia celor 140 de ani de la înfiinţarea formaţiunii de către Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu. Conservatorii din partid nu ştiu cum să o anunţe, ca pe o aniversare sau ca pe un parastas? citeşte

Sincronul loveşte omul politic, mai dur decât trupa, lui Cornel Fugaru, cu acelaşi nume, urechile bunicii. Recent, Ionuţ Vulpescu, ministrul culturii, aflat în faţa camerelor de luat vederi, a spus că ziua de 23 aprilie este legată de unii dintre „cei mai mari scriitori pe care i-a dat umanitatea, Cervantes şi Hamlet,” apoi s-a corectat, pronunţând Shakespeare, conform declaraţiei lui Dan Vidraşcu, directorul editurii Litera, aflat în preajma sa. citeşte

O veche specie dendro-cefală, în vrej de fasole şi rât de porc, Misecuvinii sunt în vrie. Aceşti oligOMeri în stare să intre în orice chimie politică, de dragul îndestulării şi din pofta măririi, se simt acum ca nişte Nimeni în Jockey-club. Erau pe toate listele de sinecuri, lingeau orice preopinentă postură, de la spate în jos, iar acum sunt pe nicăieri. Pi buni? Hai că nu ti cred. citeşte

Bă, dar numai de ei dau! Marius Nica ăsta, ce-şi va depune jurământul de ministru în faţa preşedintelui, e securist cu acte în regulă. Mai mult se ocupa şi de recrutarea ziariştilor. Eu înţeleg că media e plină de acoperiţi şi de descoperiţi, dar agentul 007 se recomandă doar ca agent, nimic cu altceva. Ce-l mână în luptă pe Nica Popii? Să fie ce cred eu? citeşte

“Lingătorul de clanţe la ambasade şi admiratorul de picioare “, cum l-a descris Băsescu pe un fost ziarist de curte – muşcă mâna celui pe care l-a lins zece ani de sus în jos şi de jos în sus. Asta e soarta foştilor … a Exişilor …rămân nelinşi de pudelii care caută alte mâini şi dosuri prezidenţiale. Oare de ce nu înţeleg oamenii politici că atunci când te linge cineva e de-a dreptul scârbos, suspect şi periculos? Ce te faci când ajungi la bătrâneţe, precum, Emil Constantinescu, iar foştii lingătorii de clanţe de la Cotroceni nu-ţi mai răspund la telefon? Rămâi nelins ca ex-preşedinte. Oare de ce preşedinţii judecă profesia de “lingător de clanţe” cu două măsuri? Atunci când acceptă linsul sunt în extaz şi cât sunt părăsiţi de lingăi cad în depresie? citeşte

Cunoaştem efectul reuniunii la vârf Churchill-Stalin-Roosvelt din Casa cu lei de la Ialta din februarie 1945, dar nu ştim ce a discutat Merkel, flancată de Holland, la Minsk, cu ţarul Putin. Acordul de dezarmare din estul Ucrainei nu funcţionează. Continuă agresiunea şinelor tancurilor ruseşti.  Vladimir Putin este primit triumfal la Budapesta, asta după ce Viktor Orban trage o vizită fulger în Serbia. După victoria Syrizei din alegerile din Grecia suntem mai izolaţi decât oricând. citeşte

În sport ocaziile se răzbună. În politică li se spun trenduri. În penal, prezumţie de nevinovăţie. Printr-un comunicat al instituţiei conduse de Laura Codruţa-Kovesi, se anunţă cererea formulată Camerei Deputaţilor de începere a urmăririi penale a Elenei Udrea.

Colegul nostru Cătălin Tolontan a fost primul român care a sesizat ilegalitatea Galei Bute din iunie 2011 de la Romexpo, când Elena Udrea, ministru fiind, i-a atribuit prin încredinţare directă contractul de promovare lui Rudel Obreja, care prin firma sa S.C. Europlus Computers S.R.L. a încasat suma de  8.116.800 lei ( 1,8 milioane de euro) de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, pe motiv de promovare a brandului turistic România. Mai mult, Elena Udrea a încercat să deconteze din Programul Operaţional regional, finanţat din Fundurile Europene. În zadar i-au spus specialiştii de achiziţii că e ilegal, ea a insistat. Autoritatea  de Managment, responsabilă cu gestiunea banilor europeni, nu a fost de acord să-i plătească aceşti bani pe motiv că evenimentul sportiv nu se încadra în liniile de finanţare. Pe vremea aceea, Elena Udrea credea că e însăşi legea. A dispus plata serviciilor în valoare de 8.116.800 lei către firma lui Obreja din fondurile ministerului. Pentru că la acea vreme Bute avea o mare cotă de imagine, Rudel Obreja a încheiat un contract de 10.1785.168 de lei cu ministerul. Pentru că nu şi-a primit toţi banii Elena Udrea a apelat la surse private.

M-am numărat printre cei care am huiduit-o copios pe Elena Udrea atunci când i s-a mulţumit de pe scenă. Ea a încercat un transfer de imagine. Obrazul subţire cu cheltuială se ţine, iar acum urmează decontul judiciar prin începerea urmăririi penale.

O lecţie e clară, nimeni nu e Dumnezeu etern, doar un rege sau împărăteasă de moment. De aici derdeluşul e deschis duduii să se dea de-a dura, fără să mai strige URA.Recitiţi articolul: Bani, firme şi politicieni. reţeta secretă a Galei Bute.

«Do I feel lucky?’ Well, do ya, punk?» / Trebuie să-ţi pui o singură întrebare: «Te simţi norocoasă?» Ei bine, te simţi norocoasă, ticăloaso?” Aşa s-ar putea parafraza celebra replică a comisarului din filmul Dirty Harry după autedenunţul duduii scăpate din bordelul politicii româneşti. În cinismul nostru de judecători de rezervă, ca moşii din Muppets Show, am putea striga: Lăsaţi-o să vorbească pentru că scuipă tot!

Ce am înţeles din acest Naşul redivivus, în regie românească, este că Partidul, Securitatea şi centura au condus şi după revoluţie România. citeşte