O veche specie dendro-cefală, în vrej de fasole şi rât de porc, Misecuvinii sunt în vrie. Aceşti oligOMeri în stare să intre în orice chimie politică, de dragul îndestulării şi din pofta măririi, se simt acum ca nişte Nimeni în Jockey-club. Erau pe toate listele de sinecuri, lingeau orice preopinentă postură, de la spate în jos, iar acum sunt pe nicăieri. Pi buni? Hai că nu ti cred.
Păi, purtătorul de grai, “Mihaela, dragostea mea!”, e Mare Maestru al lojii Misecuvinilor. Nu ştiai? Nu e singurul care n-a muncit o zi, dar a stat numai în palate. Mai are în hulpava clică severini, papahagi, nobelarzi, patapliceeni, pe toţi mirii nemuririi. Ordinul misecuvinilor a apărut prin vremea când Atotpunernicul suna la Moscova să spună cine sunt (ei, nu noi), el cinstitul-sărac, ordonator de credite pentru misecuvini, acum tace dintr-o semnatică a fricii. Sau dintr-o sinergie a faptelor, dictată de Oracolul, poreclit Profet, din Dămăroaia. Atunci s-a stabilit că atotputernicii împart prada, iar misecuvinii fac balet de la stânga la dreapta, pe orice front, în orice anotimp, cu aceeaşi limbă lipicioasă. Peste tot erau şi sunt doar ei.
Misecuvinii sunt triburi de melci ce se hrănesc din lins. Ei devoră orice. Au stomac de ţestoasă. Dau lecţii de autoflagerări intelectuale, sunt maeştrii ai vorbitului fără predicat. Apar în orice loji, se închină oricăror obedienţe, înghit tot, numai să li se dea o sinecură. Au căpuşat orice sistem politic, s-au îngrăşat de trebuie să le pui belciuge în nas, grohăie în poziţii de analişti în staulul propriei măriri.
Aceşti viermii care au parazitat douăzeci de ani sistemul politic românesc trăiesc clipe de derută. Cine-i mai miluieşte cu vreo poziţie, cine le mai aduce ofrande, când hambarul de grăunţe al partidelor e gol?
Lecţia Ion Nicolae are un singur sfârşit. Nimeni nu va mai merge să verse purcoiul de bani şi de posturi călduţe, doar n-o să-şi rişte libertatea.
Misecuvinii sunt ca drojdia. Au nevoie de făină să crească. S-au obişnuit ca prin lins să primească poziţii, palate, ambasade, acum când dosul e sterp n-au decât să-şi tragă prapurii tăcerii. Prea ne-au otrăvit viaţa!
PS. Misecuvinii care n-au acoperire de servicii GSM, adică nu-s în soldă, n-au divizia în spate, au o singură soluţie: ultima… HARAKIRI!
Taguri: merituoasii, misecuvinii, nobelarzi, pataya, pupatorii de dosuri, sambelanii curtii, triburi de melci
