mariusghilezan.ro

Citind interviul Silviei Vrînceanu, realizat la Chicago cu Stelian Pleşoiu, un intim al familiei Eliade, mi s-a făcut şi mie dor de vremea lecturilor din tinereţe. De mic, l-am descoperit şi i-am devorat toate cărţile apărute în România. Sigur că Istoria credinţelor şi a ideilor religioase nu am înteles-o atunci în deplinătatea forţei sale argumentative. Mărturiile omului care a avut privilegiul de a fi aproape de savant m-au cutremurat însă. În mintea mea, Eliade era un om împlinit. Niciodată nu m-aş fi gândit că a murit sărac. O, tempora! O mores! citeşte

Puterea nu e să cucereşti nefericiţi,

ci să-i faci să-şi dorească fericirea.

Ai prins din zbor bucuria copilului,

când i-ai pus în braţe o minge să se joace?

citeşte

E etic şi principial să aperi minoritarii, dar să nu-i bagi în casă. Cam aşa se spune. Pe vremea când era nimeni şi aproape de puşcărie, Timişoara i-a dat lui Marian Iancu singurul lucru pe care nu-l avea ONOAREA. Acum, răstoarnă masa în cap. Cere din piatră seacă 2,6 milioane de euro, până la 31 martie pentru achitarea unor datorii făcute tot de el, altfel clubul de fotbal Poli nu se poate licenţia la FRF pentru prima ligă. Asta în aceeaşi zi în care Sepsi, liber de contract, a primit de la FRF dreptul de legitimare la Târgu-Mureş. De şase luni nu şi-a primit salariul. Daniel Stanciu, scârbit, a trebuit să plece. Tot din cauza neonorării contractului. În nouă luni de zile, Marian Iancu a trecut ca un belfer criza. Cui să dea socoteală pentru milioanele intrate în cont? citeşte

Portocalelor li se cam termină sezonul. Vine cel de lămâi verzi. Şi ca să fie bine coapte, portocăluţelor (aripa tânără a PDL), îngerii păzitori din Adenauer Schtiftung şi Hanns Seidel  le pregătesc pentru festinul electoral, sus în dulcea Bucovină, în rezervaţia Fluturelui, cu specialişti din afară. Să dea piept cu adversarii. Sigur nu-i învaţă nemţii cum să cumpere voturi pe litrele de mălai, dar se bifează, colo, la hotelul Sonnenhof, o acţiune. Priviţi, detalii din locul în care acreala se va dulci, într-o perioadă de mare derută printre toate fructele, că doar nimeni nu rezistă în faţa şteviei. Nu e un supermarket, nici o cocină, e doar un hotel. E locul unde juveţii portocalii vor silabisi din cărţile Şcolii Naţionale de Management politic şi electoral. citeşte

Reforma sistemului sanitar e o vorbă goală. În spitalele româneşti se moare pe capete. Recent un cunoscut intelectual a stat la Urgenţe două ore cu febră de 40 grade şi nimeni nu l-a băgat în seamă. L-a salvat sistemul privat. Dar el pentru ce plăteşte?

Pe Contributors, un medic din Iaşi cere lucruri de bun simţ. citeşte

Eram în lagună,

când bastimentul din Elsinore,

se prăvăli după furtună,

pe arcuiri de “Nevermore”

şi artişti zburători. citeşte

În timpul discursului despre politică internă a preşedintelui României din Camera jumătate goală a Parlamentului, reprezentanţi ai Clubului bloggerilor liberali au aruncat manifeste şi l-au huiduit şi au scandat minute în şir “Regele Mihai!” Spre suprinderea sălii, Traian Băsescu a spus: “Mergeţi după el şi CHEMAŢI-L!”

Aşadar, cum poate fi interpretată acest mesaj? citeşte

Tristeţi de linişti, înainte de timp,
ocupau necuprinsul, spart era ecoul,
laguna băltea ca o supă,
în vreme ce departe, de dincolo de vreme,
cerul, spaţiul, focul nenăşteau astrograme
nu exista nici fiinţă, nici nefiinţă,
nicăieri, vreun icnet de plăcere
nici noapte, nici zi,
doar întuneric şi nenuntire.
Ce era până la apariţia Creatorului?
O adâncă aşteptare
şi o imensă melasă
cuminte,
zicea gânditorul. citeşte

Românii sunt creativi oriunde în lume. “Gândacul de Colorado,” o publicaţie a românilor de pretutindeni. Are cam puţină informaţie, dar ambalajul vinde marfa. Articolele au tandreţuri cu realitatea, cultura e cea naţională, poate că un pic de insecticid nu ar strica.
Tatăl meu la ţară a descoperit că dacă ai lângă cartofi şi o cultură de usturoi, gândacii nu mai au chef să roadă din frunzele hrănitoare.