
Citind interviul Silviei Vrînceanu, realizat la Chicago cu Stelian Pleşoiu, un intim al familiei Eliade, mi s-a făcut şi mie dor de vremea lecturilor din tinereţe. De mic, l-am descoperit şi i-am devorat toate cărţile apărute în România. Sigur că Istoria credinţelor şi a ideilor religioase nu am înteles-o atunci în deplinătatea forţei sale argumentative. Mărturiile omului care a avut privilegiul de a fi aproape de savant m-au cutremurat însă. În mintea mea, Eliade era un om împlinit. Niciodată nu m-aş fi gândit că a murit sărac. O, tempora! O mores! citeşte