Tristeţi de linişti, înainte de timp,
ocupau necuprinsul, spart era ecoul,
laguna băltea ca o supă,
în vreme ce departe, de dincolo de vreme,
cerul, spaţiul, focul nenăşteau astrograme
nu exista nici fiinţă, nici nefiinţă,
nicăieri, vreun icnet de plăcere
nici noapte, nici zi,
doar întuneric şi nenuntire.
Ce era până la apariţia Creatorului?
O adâncă aşteptare
şi o imensă melasă
cuminte,
zicea gânditorul. citeşte