Monica Macovei, la fel ca oricare politician român, mai face gafe.  Recent am prins-o că

nu ştie  principiul neretroactivităţii legilor

sau mă rog cine i-o fi scris textul, vreunul dintre viemii de dosare. E veche meteahna politicianului român de a-şi angaja fie ţuţeri, fie ploscari, fie ţucalari, dacă nu amanţi sau amante pe posturile călduţe de consilieri. Dar nu toată lumea poate expanda ca dudia din drama “dragă Stolo,” care dintr-o conjunctură a ajuns cogeamitea demnitar, cu soţ paharnic la Cotroceni. Multe dintre ibovnice au sfârşit în anonimat. Grase şi neiubite. Altele împinse de tupeu au 4×4 şi nu se înzăpezesc ca mulţimea plătitoare de taxe. Şi mai sunt multe alte astfel de vietăţi care bântuie palatele, budoarurile, saloanele, fără a avea alte profesii decât acelea de lins dosare. Unele ajung mai sus. Chiar la Curtea Constituţională şi se pronunţă. Nu le dau numele, vorba unui prieten, “Marius, aştept să te baţi cu Zeii, nu cu viermii gogoşilor de mătase.”

Traian Băsescu scade vertiginos în încrederea populaţiei. Ultimele sondaje îl cotează pe la 8%. Strategii săi caută soluţii pentru redresarea imaginii publice. În condiţiile în care strada e tot mai vehementă, Traian Băsescu mai are o şansă: schimbarea radicală a discursului său public: lansarea dezbaterii naţionale privind forma de guvernământ. Monarhie versus republică.

La fel ca Tanţa ajunsă la bătrâneţe, Victor Boştinaru sparge oglinda în loc să admită realitatea. A îmbătrânit şi nu-l mai curtează nimeni. Aşa s-a gândit el strâmb, că e drept să organizeze la Bruxelles  o conferinţă cu titlul „Riscurile utilizării cianurii în minerit: Proiectul Roşia Montană din România.” Nu prea mai are experienţă în acest domeniu şi atunci luftează. A uitat că funcţia creează organul. S-a trezit într-un gol de imaginaţie şi şi-a închipuit singur în baie, când mângâia chelia, că poate deveni frumos peste noapte. Şi-a tras pentru conferinţă nume grele. Dar stupoare. Cei care trebuiau să-i susţină partitura, vădit în dezacord cu concertul ţărilor europene, şi-au nuanţat poziţile anti-Roşia. mai mult decât atât, s-a trezit cu ditamai lăcrimaţie la comisia de petiţii formulată de Roger Helmer, euruparlamentar britanic, care a acuzat că românul a organizat un “hatchet job”, adică o acţiune de distrugere a reputaţiei unei organizaţii. Dar despre cum şi-a luat-o Boştinaru, cu altă ocazie. citeşte

Stau la un vin fiert cu poetul liberal şi libertarian Stoian G. Bogdan. Tocmai povestim despre cum a fost şi el reţinut împreună cu site-ul de cultură. Fiind avocat, va da în judecată Jandarmeria pentru reţinere abuzivă. Dar pentru asta trebuie să plătească taxa de timbru, plus că dosarul se duce la Parchet…. Şi vine ştirea. Un comando GreenPeace ocupă de mai multe ore biroul unui ministru al Guvernului României. R0xana Iordache descrie savuros evenimentul.

citeşte

Sâmbătă Piaţa Constituţiei din Bucureşti. Frig de îngheaţă pavajul. Activiştii ecologişti strâng protestatari cât de o poză şi un clip pe youtube. Bune şi ălea pentru dosarul de finanţare. Zgribuliţi şi fără chef, salvatorii Roşiei Montane ţin pancarte roş-verzi. De parcă suntem la Budapesta. Agitatorii cer vehemenţă. Tonuri baritonale. Nu obţin decât piţigăieli. citeşte

Azi, 28 ianuarie 2012, se împlinesc 20 de ani de când Corneliu Coposu putea să dea lovitura de stat. N-a făcut-o! Iliescu spunea că i s-a pus “sula în coaste.” Putea să i se pună sistemul guler. Seniorul avea peste 100.000 de oameni pe străzi. Muşcam din buze şi priveam la televizor, din îndepărtatul loc al devenirii mele: Timişoara.

foto: Emilian Săvescu

citeşte

O bătrână din piaţă i-a cerut Elenei Udrea celebra sa poşetă VUITTON. În 4 – 5 februarie, distinsa creatoare Oana Vasiloiu, designer dintr-o clasă superioară Botezatu & Schrotter, organizează Dressing Room Shopping Party, la White Horse, pe strada George Călinescu, primul târg de vestimentaţie. Românesc. Bă, Nuţi,  te bagi? Tot te lauzi că promovezi produsele româneşti. E criză. Decât poşetă Vuitton, nici chiar Apaca, dar Oana Vasiloiu, mai mere. Mere, pădureţe, fă!

P.S. Când te-am cunoscut la Primărie nu erai din vuittonărie.

Piaţa Universităţii e invadată de trupe de diversiune ale aparatului de partid şi de stat. Tuturor acestora li se asociază “dezinteresatul” Mircea Toma. E veche treaba, cu noi nu suntem partide. Mitingul care continuă de zece zile e eminamente politic. “Jos Băsescu!” Dar ce punem în loc? Că doar nu facem culoar pentru extratereştrii? În ciuda eforturilor disperate de a macula tot ce e politic, şlagărul rămâne tot acelaşi: “Jos Băsescu!” citeşte

”Familia Regală ştie că tot mai mulți români îşi exprimă cu tărie convingerile şi nemulțumirea, de mai multe zile, în oraşele țării şi în străinătate. Povara cetățenilor este din ce în ce mai apăsătoare. Clasa politică a țării are datoria de a da răspunsurile pe care oamenii, pe drept cuvânt, le aşteaptă.

Românii şi-au pierdut încrederea. Ei cer astăzi politicienilor un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. citeşte

Mircea Toma a recunoscut reporterilor ziarului “Cotidianul” că el este autorul celebrului mesaj din piaţă “PDl-USL= mizerie.”El este şi un înverşunat “salvator al Roşiei Montane.” E dreptul lui să aibă o opţiune tranşantă faţă de un proiect sau altul. Dar a te pune gaj pentru dictatură sau anarhie, asta nu înţeleg, pentru că, ne place sau nu ne place, regimul democratic nu poate funcţiona fără partide.  Sau poate activul watch vrea să-şi facă un partid cu oengiste şi salvatoare de mări, vămi şi ţări. Ar fi interesant să apară o frumoasă şi neprihănită formaţiune, dar printre bocancii din pieţe nu se întrevede niciun toculeţ. Nici nu ar avea cu cine. Zic eu. Tot oengeul său încape într-o garsonieră. Dar cine ştie… citeşte

Meea Munthe: Tovarăşu de la jandarmerie zicea că apără liniştea şi siguranţa celor 2 milioane de locuitori ai capitalei. Dacă 2 milioane de manifestanţi s-ar aduna, liniştea cui apăra-o?!