Piaţa Universităţii e invadată de trupe de diversiune ale aparatului de partid şi de stat. Tuturor acestora li se asociază “dezinteresatul” Mircea Toma. E veche treaba, cu noi nu suntem partide. Mitingul care continuă de zece zile e eminamente politic. “Jos Băsescu!” Dar ce punem în loc? Că doar nu facem culoar pentru extratereştrii? În ciuda eforturilor disperate de a macula tot ce e politic, şlagărul rămâne tot acelaşi: “Jos Băsescu!”
Domnul profesor Floare Grecu, decanul Facultăţii de Geografie a Universităţii Bucureşti, nu este pus politic. La cererea studenţilor şi a altor cadre universitare ar trebui să fie de acord cu deschiderea balconului, la fel ca în 1990.
Emil Constantinescu, pe atunci rector, a avizat cererea studenţilor şi apoi a ajuns preşedintele României.
Lipseşte un lider. Acesta se poate naşte în balcon. Nu sub balcon, pe unde, la umbra nopţii, cluburile de diversiune comit agresiuni asupra bunului simţ şi a ordinii de drept.
Prin deschiderea balconului, oameni de prestigiu s-ar putea adresa celor mulţi.
Puterea vrea intensificarea dialogului. Asta s-a cerut şi în 1990. Balconul rămâne un simbol al nonviolenţei şi al dialogului.
Domnule Grecu faceţi un dar democraţiei! Chiar dacă ne-am obişnuit să nu credem în darurile grecilor, facem o excepţie!
Taguri: 1990, 2012, balcon universitate, emil constantinescu
