Pentru că trebuie să vândă “steaua fără nume”, pe pământ, nu pe lună, i s-a poruncit valahului Radu Birlică să se mute în oraşul trandafirilor. Acolo unde totul respiră violet, de la tramvaie, la gelaterie, se teleportează una bucată  dinamovist, trecută pe la Ceahlăul, Rapid, Chiajna, într-un anume transfer al verii. citeşte

Nervos cu nervii, prea presat de Crin Antonescu să adune mai mult de 15% la alegerile europarlamentare, ultra măzăritul primar al Timişoarei a anunţat printre palmieri, ieri de 1 aprilie 2014, tronsonul primei linii de metroul de la Gara de Nord la Aeroport, via Piaţa Operei, ‘nenţeles cu peron pe partea dreaptă. citeşte

Puţini oameni în oraşul meu pot spune că nu l-au cunoscut pe, hâtrul personaj care a jucat rolul de director şi finanţator al ziarului “Timişoara”. O boală cumplită l-a răpus la doar 66 de ani. Mereu agitat, parcă avea degetele în priză, a fost o personalitate puternică, greu de strunit, ca un cal de pripas. Era când regalist, când băsist, când ţărănist, mai rar polist. A fost unul dintre puţinii oameni care nu s-au plimbat prin viaţă. A cheltuit din ambiţia sa aproape un milion de dolari (bani din vânzarea reţelei sale de cablu) pentru a ţine în viaţă ziarul “Timişoara”, la care am avut onoarea să lucrez şi eu. În ultimii ani făcea transporturi din Germania pentru a câştiga bani pentru ziar. citeşte

Oraşul meu, primul cu tramvai,

tras de cai,

primul cu evlectrică,

primul cu trei teatre,

român, german, maghiar,

primul cu trafic fluvial,

autor de revoluţii însângerate

din Evropa,

de se mirau încoronatele făpturi,

înaripate,

în duh şi clasamente,

primul a uitat că Mercy era un feldmareşal,

în saloane  dădea petreceri dansante,

cu generali şi fiice de servitori,

prin palate dicasteriale,

imperiale aduceri aminte,

se cânta ciardaş,

în contzert maister,

şi podurile erau podiumuri

de petreceri galante,

iar Beethoven îi scria în solfegii

Johannei mutate în cripta Piariştilor,

prima dintre iubirile fiului

lui Johann,

de i s-a umplut urechea de repaus,

prima descălecare a coloniştilor din Ulm. citeşte

Fiul modern al Raşelei candidează pentru Senat. E mare liberal. Acum e la a doua încercare. După ce a ratat Hunedoara, acum îşi bagă posterul în Timişoara. Pe numele de botez: Ben-Oni (Fiul durerii). Pe bune! Ben, liniuţă Oni, în vechea ebraică aşa se traduce. Te doare capul cum s-a înscris în registrul de stare civilă (nu el, părinţii), acoperitul lui Dumnezeu Ben, liniuţă Oni? Şi e un oarecare pastor. Cu sectă şi Rob, liniuţă “u,” ca protector. Mai poţi?

Eu strâmb, mă  întreb drept: Cum arată creştin ortodoxul care-l votează pe Ben liniuţă ONI? citeşte

Să le trimitem zimbrilor bănăţeni gândurile bune. Voi fi în tribune duminică la 16 trecute fix.

citeşte

Marian Iancu a prins slăbiciunea autorităţilor timişorene şi domină tactic lupta pentru salvarea echipei Poli. Nu face divizarea societăţii BKP-Faber cu datorii şi nici CL şi CJT nu pot plăti datoriile unor societăţi comerciale pe pierderi, conform legii finanţelor publice. Mai sunt câteva zile până la 31 martie, ultima zi în care se mai poate depune dosarul de licenţiere a clubului de fotbal. În urmă cu două săptămâni, Marian Iancu le-a cerut autorităţilor să vină cu 2,6 de milioane de euro şi apoi va începe negocierile de preluare a pachetului majoritar de către acestea. Nici una dintre variante nu este posibilă. Iancu nu e dispus să investească, nici autorităţile să rişte. Ce-i de făcut?

Şi asta după ce a vândut întreaga echipă de Champions League. citeşte

Poze din arhiva Memorialului Revoluţiei, via Oana Monoran şi Romulus Cristea.Cum am împroprietărit cu Mono ţăranii din Banat: “Lejea suntem noi!”

citeşte

Aş vrea să pot da de pământ cu toţi copiii dolofani ai revoluţiei, cu toţi şmenari care s-au cocoţat în ierarhii de putere, cu toţi învârtiţii ce s-au căpătuit pe seama revoluţiei, cu toţi inculţii şi posedaţii care îşi trâmbiţează drepturile, cu obrăznicie în stradă. citeşte

Când arbitrii nu influenţează jocul, Timişoara câştigă detaşat. Sâmbătă pe stadionul “Cetate” din Alba Iulia i-a spulberat rivalei Baia Mare orice pretenţie de a realiza eventul încă din primele minute ale finalei Cupei României Roşia Montană Gold Corporation. Nu am văzut meciul de la Baia Mare, unde se spune că nici dacă evoluau în tricourile bănăţenilor Wilkinson &compâ nu reuşeau să câştige. În urma deselor reclamaţii au fost aduşi arbitrii străini. citeşte