poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

stoicov 2

Duelul Stoicov-Manolo s-a sfârşit

Adrian Stoicov şi-a dat jos tricoul de antrenor pentru a urca la cer şi a întregi echipa galactică a lui Poli. S-a sfârşit la doar 49 de ani, un cancer fudroiant l-a terminat în mai puţin de două luni. Un citeşte

monica

Filosoful şi procuroarea vor arde LIDEgazul

Pentru Comisia LIDE (de justiţie şi libertăţi civile) a Parlamentului de săptămâna viitoare, când se va discuta din nou despre OUG 13, Dana Gârbovan, preşedintele Uniunii Judecătorilor, nu mai trebuie brifată, în schimb, Gabriel Liiceanu, invitatul special al #rezist Monica citeşte

16 Decembrie 1989. Dacă nu oprea Mono tramvaiele….

Monoran_securitate

Poze din arhiva Memorialului Revoluţiei, via Oana Monoran şi Romulus Cristea.Cum am împroprietărit cu Mono ţăranii din Banat: “Lejea suntem noi!”

22 de ani. Nici nu-mi vine să cred cum au trecut. În seara de 15 decembrie 1989, ne-am adunat o mână de oameni cu lumânări în mâini în faţa Bisericii Reformate din Piaţa Maria. Un protest tăcut. Spre dimineaţă, bătăuşi civili ne-au împrăştiat. Am promis că vom reveni. A doua zi, după prânz. Lucram la Fabrica de mănuşi. Am închiriat vreo şase taxiuri pentru a duce fetele de la croit. Deja erau vreo mie de protestatari. Unii propuneau să plecăm spre Judeţeana de partid. Majoritatea cerea să rămânem. Până ce s-ar strânge mai multă lume. Erau acolo Diogene Bihoi, Iosif Costinaş, George Şerban, Ilie Stepan, câţiva din galeria lui Poli. Decisivă a fost decizia poetului Ion Monoran de a opri tramvaiele. Aşa a ajuns şi tatăl meu de la Gară. Şi alţii care nu ştiau ce se întâmplă. Zăgănescu s-a ridicat pe oglinda vehiculului şi a strigat: “Jos comunismul!” A fost ca o descătuşare. O înălţare. Murmurul colectiv s-a transformat în urlet. Ne simţeam eliberaţi de toată ura faţă de sistem. Aşa am plecat spre Complexul Studenţesc şi apoi spre Judeţeana de Partid. A doua zi, au scos steagurile de luptă. Primele arestări. Iar la ora 15,00, ca la un semn pe strada Alba Iulia, s-au spart toate geamurile. Priveam cu viitorul prefect liberal, Ovidiu Drăgănescu, dezastrul şi ne-am îngrozit la primele rafale de arme. Pe treptele Catedralei mi-am întâlnit mama. Era cu elevi de-ai ei. Am trimis-o acasă. A spus că preferă să moară ea, decât copiii ei. După jumătate de oră, Chiţac a deschis focul spre treptele lăcaşului de cult. Târziu, am găsit-o acasă. Mi-am luat ceva de mâncare şi am ieşit din nou în stradă. Începuse sfârşitul. Nimic nu ne mai putea opri. O săptâmână mi-am făcut din stradă o casă a speranţei. Am biruit şi pentru că un ungur, prieten de-al nostru, care nu doreşte să-şi destăinuie identitatea, a intrat la o prietenă care lucra la Romtelecom. I-a dat un număr. Uimită, ea zice: “E de Munchen”. “Taci şi formează!” După cinci minute o ţară întreagă afla de la Europa liberă că există “un mort sau mai mulţi”. După 20 de ani, pot recunoaşte că vocea “cetăţeanului austriac” nu era de la Viena, ci din inima revoluţiei.  Aşa am scris şi noi un petic de revoluţie. Nu ne-am luat niciodată certificate de revoluţionari. N-aveam dreptul moral să cerem.

Taguri: , , , ,

Commentarii (3)

  1. Dec 16, 2011

    Shadow

    Aveti tot respectul meu dle Ghilezan. Va multumesc ca ne amintiti.

  2. Dec 16, 2011

    Emigrant

    Daaaaaa, deci daca nu oprea Mono tramvaiu era vai si amar.
    Acuma nu mai existau Florin Salam, Jan de la Craiova, Nuty Udrea, Basescu Mondialu si PrromTV care ne indeamna sa vedem frumosul chiar daca mai exista si urat si sa vedem binele chiar daca mai exista si rau.
    Chestie care l-ar face sa roseasca de invidie si pe defunctul Ceausescu.
    In rest, hai sictir cu revolutia voastra inutila si ziceti mersi ca n-ati murit ca boii aia care au murit degeaba.

  3. May 16, 2012

    Krzysztof

    Foarte interesant mini-documentariul! Prezinta niste aderuvarit triste, dar e si uplifting la sfarsit. Cred ca ar trebui sa il vada fiecare adolescent american care isi cumpara cate un iphone o data pe an.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.