Pe la orele amiezii, împreună cu Oana Stănciulescu, ajung la Puşcăria Jilava. Nu la Jiji, ci la Fortul 13. Ni se iau telefoanele mobile, la intrarea în Penitenciar. Întreb retoric gardienii: “Cum a negociat prin telefon Becali transferul lui Chiricheş din celulă?”. Fireşte, răspunusul, o lungă tăcere.
Unul dintre cele 18 forturi ale Bucureştiului, construite de Carol 1, la fel, ca majoritatea, o ruină a neputinţei noastre anticomuniste. Particip la manifestarea “Proiectulul 13, Memorialul Totalitarismului: Represiune şi Rezistenţă’, lansat de preşedintele Emil Constantinescu şi de FRD, fundaţia sa, în colaborare cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România. În zadar căutaţi Fundaţia Română pentru Democraţie pe net. Site-ul nu merge. O lume la cravată, în contrast cu răceala zidurilor. citeşte

Corpul de control al primului ministru a găsit nereguli administrative la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în perioada în care Ioan Stanomir şi Vladimir Tismăneanu conduceau  instituţia fondată de Marius Oprea, pe timpul guvernului Tăriceanu, ca o replică la Comisia Prezidenţială de Condamnare a Comunismului, iniţiată de politologul american de origine română. După victoria în alegeri a PD-L, Vladimir Tismăneanu a uneltit împotriva părintelui IICCMER şi l-a pus în funcţia executivă pe protejatul său Ioan Stanomir. Ca urmare a demersului deloc etic, Vladimir Tismaneanu s-a auto-instalat ca preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului, clamând că are o funcţie onorifică. Deci neremunerată. citeşte

Marius Oprea s-a întors la IICCMER ca şef de departament pentru că nimeni nu-l ajuta să dezgroape crimele comunismului. Nici Fundaţia Konrad Adenauer, conform afirmaţiilor sale din interviul

„Există o deosebire fundamentală între mine şi Vladimir Tismăneanu“ din Observatorul cultural.  citeşte

Cunoscutul politolog Vladimir Tismăneanu consideră demiterea sa din funcţia de preşedinte a IICCMER  o imensă bădărănie. Argumentele sale că nu i s-au oferit argumente sunt puerile. Domnia sa uită că postul era, este şi va fi unul politic. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a fost înfiinţat de către premierul Călin Popescu-Tăriceanu, ca o replică instituţională la panaşul anticomunist al unui profitor al regimului totalitar ca Traian Băsescu. Ce era condamnarea publică a comunismului, făcută de preşedinte,  decât o strategie de poziţionare dolosivă spre dreapta a unui lider de sorginte stângistă? citeşte