Dorin Tudoran: “Ce frapează în calupurile dogmatice (publicare de Radu Călin Cristea în “Observatorul cultural” despre zelosul Vladimir Tismăneanu de pe vremea uceniciei sale comuniste) “este intensitatea, patosul (știu, e ridicol, “patosul revoluționar”!) pus de VT în prelucrarea “gândirii” oficiale, supralicitarea. Este același patos de comisar ideologic care-i bântuie și textele de astăzi. Asta face și astăzi – supralicitează. Abia prezentul pune cu adevărat pe gânduri – și în legătură cu prezentul, și în legătură cu trecutul. Limbajul este din ce în ce mai puțin al analistului și din ce în ce mai mult al comisarului, al activistului de/unui partid, grup, găști etc. Ești cu noi, ești bun. Nu ești cu noi, nu e nimic de capul tău. De damblaua asta nu se scapă cu una, cu două.” citeşte

Cunoscutul politolog Vladimir Tismăneanu consideră demiterea sa din funcţia de preşedinte a IICCMER  o imensă bădărănie. Argumentele sale că nu i s-au oferit argumente sunt puerile. Domnia sa uită că postul era, este şi va fi unul politic. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a fost înfiinţat de către premierul Călin Popescu-Tăriceanu, ca o replică instituţională la panaşul anticomunist al unui profitor al regimului totalitar ca Traian Băsescu. Ce era condamnarea publică a comunismului, făcută de preşedinte,  decât o strategie de poziţionare dolosivă spre dreapta a unui lider de sorginte stângistă? citeşte